ICCJ. Decizia nr. 1049/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1049/2005
Dosar nr. 94/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1483 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea condamnatului C.D. de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată, prin sentinţa penală nr. 676 din 15 iulie 2003 a aceluiaşi tribunal pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Pentru a respinge cererea instanţa a reţinut, în baza referatului de anchetă socială aflat în dosar, că nu s-a dovedit existenţa unor împrejurări speciale care să expună familia condamnatului unor consecinţe grave prin continuarea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 989 din 20 septembrie 2004 a respins apelul condamnatului considerând nefondate criticile formulate în sensul că starea materială precară a familiei ar impune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a susţinut că cererea de întrerupere a executării pedepsei era întemeiată şi că în mod greşit a fost respinsă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie. În acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Prin cererea de întrerupere a executării pedepsei condamnatul a susţinut că este necesară prezenţa sa în familie întrucât, tatăl este invalid (orb), mama are în îngrijire patru fraţi minori, iar starea economică a acestora este precară neavând mijloace de trai corespunzătoare.
Ori, din ancheta socială efectuată a rezultat că părinţii condamnatului sunt despărţiţi, tatăl a plecat la o adresă necunoscută, iar mama convieţuieşte cu un alt bărbat ea fiind răspunzătoare de întreţinerea minorilor.
Totodată nu s-a probat că starea economică precară a familiei ar putea fi ameliorată de condamnat în termenul de 3 luni prevăzut de lege.
Aşa fiind, soluţia de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru neîntrunirea cerinţelor legale evocate a fost în mod corect confirmată de instanţa de apel.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul C.D. este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sus numitului, potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 989 din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 897/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1054/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
---|