ICCJ. Decizia nr. 1071/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1071/2005
Dosar nr. 505/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1349 din 27 octombrie 2004, a condamnat pe inculpatul I.R. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
A dedus timpul deţinerii preventive, începând cu 18 mai 2004 şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 18 mai 2004, inculpatul I.R. a fost căutat la domiciliu de către celălalt inculpat, minorul T.M., pentru a merge în oraş să facă rost de bani din sustragerea de bunuri.
Au plecat amândoi în oraş iar pe str. Sf. Voievozi, inculpaţii, profitând că nu se află nimeni în zonă au hotărât, văzând două fete, să le deposedeze de un telefon mobil pe care îl avea una dintre ele în mână.
Inculpaţii s-au apropiat de cele două persoane de sex feminin, partea vătămată Ş.F. şi martora M.A.M. venind din spate.
Inculpatul T.M. le-a cerut celor două să se oprească din mers, ameninţându-le totodată că dacă nu fac acest lucru le taie, având asupra lui un obiect.
Deoarece fetele nu s-au oprit, inculpatul T.M. a încercat să o imobilizeze pe una dintre ele, M.A.M., ţinând-o de mâini şi trântind-o la pământ, în timp ce inculpatul I.R. a prins-o pe Ş.F. de mână încercând să-i smulgă telefonul din mână.
Partea vătămată a încercat să scape din strânsoare şi l-a lovit pe inculpatul I.R., moment în care inculpatul T.M. care tocmai o pusese la pământ pe martoră, s-a repezit la partea vătămată şi i-a smuls, cu forţa, lanţul de aur de la gât.
După ce inculpatul T.M. a sustras lănţişorul, cei doi au luat-o la fugă, îndepărtându-se de locul faptei, ducându-se acasă la inculpatul T.M. pe str. Berzei Bucureşti.
Aici, inculpatul T.M. i-a spus mamei sale că a găsit un lănţişor din aur şi că vrea să-l amaneteze.
Mama inculpatului V.D. a fost de acord şi s-a deplasat cu cei doi inculpaţi, în jurul orei 14,15, la o casă de amanet din zonă, aparţinând SC A.G. SRL, unde a amanetat lănţişorul pentru o perioadă de 5 zile, primind conform contractului de împrumut pe amanet suma de 1.800.000 lei, sumă pe care a înmânat-o inculpaţilor şi care au împărţit-o între ei în mod egal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 963/ A din 16 decembrie 2004, a respins apelul inculpaţilor I.R. şi T.M., prin care s-a solicitat redozarea pedepselor, cu motivarea că pedeapsa aplicată primului inculpat este în limitele prevăzute de lege.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul I.R., susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, instanţele de fond şi apel au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale precizate, în sensul că au ţinut seama de gradul de pericol social accentuat al faptei săvârşite, desprins din împrejurările şi modul în care inculpatul a acţionat, împreună cu un minor, ceea ce constituie circumstanţă de agravare a pedepsei, potrivit art. 75 lit. c) C. pen., precum şi de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat (în minorat) pentru infracţiunea de furt.
În consecinţă, pedeapsa fiind stabilită în limitele prevăzute de lege, cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se constată că este necesară pentru atingerea scopului acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi urmează să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 963/ A din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2004 la 14 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1064/2005. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1073/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
