ICCJ. Decizia nr. 1115/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1115/2005
Dosar nr. 6552/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 725/ PI din 17 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, în baza art. 211 alin. (1), (2) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul Ţ.A.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv începând cu data de 2 martie 2004 la zi.
În temeiul art. 116 C. pen., s-a aplicat măsura de siguranţă a interzicerii prezenţei inculpatului în Municipiul Timişoara pe timp de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a dispus confiscarea unui cuţit, sustras de către inculpat.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit ca parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut în esenţă că, în ziua de 27 februarie 2004, inculpatul Ţ.A.V., fără ocupaţie, consumator de alcool şi în stare de ebrietate, aflându-se pe str. Balanţei, din oraşul Timişoara, a pătruns în apartamentul părţii vătămate S.V., aflat la parter. Inculpatul a intrat pentru a sustrage bunuri, profitând de faptul că uşa era deschisă fiind surprins de partea vătămată, iar pentru a-şi asigura scăparea i-a aplicat lovituri cu pumnii în zona feţei, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, însuşindu-şi numai un cuţit înainte de a părăsi locuinţa.
Faptei comise de către inculpat i s-a dat încadrarea juridică legală în prevederile art. 211 alin. (1), (2) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Starea de recidivă s-a menţionat că, a fost reţinută în raport de pedepsele la care a fost condamnat inculpatul şi evidenţiate în fişa de cazier.
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat în baza textelor de lege menţionate la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de numărul mare de condamnări ale inculpatului, că acesta constituie un pericol grav pentru Municipiul Timişoara, s-a aplicat măsura de siguranţă privind interzicerea acestuia de a se mai afla în acest oraş pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
Reţinând că, nu au încetat temeiurile de la art. 143 şi art. 148 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest, iar potrivit art. 350 C. proc. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel pe motiv că este vădit netemeinică, întrucât i s-a aplicat o pedeapsă exagerat de mare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat, de actele şi dovezile de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., iar prin Decizia penală nr. 373/ A din 28 octombrie 2004, a fost respins apelul ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a arătat că, instanţa a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, în raport de gravitatea faptei şi de datele personale ale inculpatului, care este recidivist, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs, invocându-se critici referitoare la legalitatea şi temeinicia hotărârilor, vizând greşita încadrare a faptei în infracţiunea de tâlhărie, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat, potrivit motivelor invocate şi care constituie cazuri de casare înscrise la pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul declarat, este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Motivul de recurs invocat de către recurent, prin apărător, constând în aceea că, greşit fapta a fost încadrată în infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, se constată că este neîntemeiat.
Potrivit probatoriului de la dosar, rezultă în mod cert şi fără echivoc că inculpatul a pătruns în apartamentul părţii vătămate pe uşa care era deschisă pentru a sustrage bunuri, şi, fiind surprins, pentru a-şi asigura scăparea a agresat-o lovind-o cu pumnii în zona feţei şi cauzându-i leziuni corporale părţii vătămate, femeie în vârstă de peste 74 de ani, ce au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale, iar la plecare şi-a însuşit un cuţit.
Ca atare, se poate constata că instanţele, în mod just şi în conformitate cu prevederile legii, au încadrat activitatea materială a inculpatului în infracţiunea de tâlhărie formă agravantă, astfel că, nu sunt temeiuri care să ducă la schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de tâlhărie, întrucât inculpatul a folosit violenţa şi a pus pe partea vătămată în imposibilitatea de a-şi mai apăra bunurile însuşindu-şi un cuţit, sau în infracţiunea de furt.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs, vizând greşita individualizare a pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată este mare şi se impune reducerea acesteia, în raport de circumstanţele reale şi personale în care a fost comisă fapta, se constată că este de asemenea neîntemeiat.
Instanţele, au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei când i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social sporit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă care sunt cuprinse între 7-20 ani închisoare, precum şi datele personale ale inculpatului, care este recidivist şi a suferit un număr de nouă condamnări, la pedepse cu închisoare cuprinse între un an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 6 luni închisoare şi că, a beneficiat de mai multe ori de instituţia liberării condiţionate.
Ca atare, se constată că nu se justifică reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul are unele afecţiuni avându-se în vedere perseverenţa infracţională şi că pedeapsa aplicată reflectă o evaluare justă a gravităţii faptei la vinovăţia acestuia şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă atât la reeducarea acestuia cât şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Cum nici unul dintre motivele de recurs invocate, nu constituie cazuri de casare, potrivit pct. 14 şi 17 de la art. 389 pct. 9 C. proc. pen., iar din oficiu nu se constată că au fost pronunţate hotărâri nelegale şi netemeinice, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicată, recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.A.V., împotriva deciziei penale nr. 373/ A din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 2 martie 2004, la 15 februarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbaj mimico-gestual I.L., se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2005. Penal.. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1123/2005. Penal. Art.305 c.pen. Recurs → |
|---|
