ICCJ. Decizia nr. 1120/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 20 ianuarie 2004 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 50773/1733/A/2003, plângerea formulată de petenta SC E.A. SRL Otopeni, împotriva rezoluției nr. 3263/II-2 din 15 decembrie 2003 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a trimis plângerea spre competentă soluționare Curții de Apel București.
Prin încheierea din 26 februarie 2004, pronunțată în dosarul sus-menționat, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și restituirea acesteia Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-și verifica competența, potrivit art. 278 alin. (2) C. proc. pen.
în motivarea soluției, instanța a apreciat că sesizarea nu a fost făcută de o persoană îndreptățită, potrivit art. 2781C. proc. pen., ci de procuror, iar Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a și-a verificat competența soluționării plângerii.
împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, considerând-o ca fiind contrară legii, deoarece instanța a fost legal sesizată, prin plângerea petentei SC E.A. SRL și nu de către procuror, după cum în mod greșit s-a reținut prin încheierea atacată, iar instanța avea obligația, cu ocazia verificării materialului din dosarul cauzei, să își verifice, în primul rând, competența și să dispună în consecință.
Examinând hotărârea atacată, în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. și din oficiu, în baza art. 3859alin. (3) din același cod, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 275 și art. 278 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Aceste plângeri se rezolvă de procurorul ierarhic superior celui care supraveghează activitatea organului de cercetare penală.
Potrivit art. 2781, după respingerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
în speță, se reține că, prin rezoluția din 8 octombrie 2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații care au format completul de judecată și au pronunțat decizia civilă nr. 1/ R din 17 aprilie 20032, secția a VII-a comercială, precum și față de judecătorul aceleiași instanțe, delegat la O.R.C. Ilfov, întrucât faptele nu sunt de natură penală.
împotriva rezoluției din 8 octombrie 2003, petenta SC E.A. SRL a formulat plângere la data de 24 octombrie 2003, adresată, în temeiul art. 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția nr. 3263/II-2 din 15 decembrie 2003, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins plângerea petentei, împotriva rezoluției nr. 833/P/2003 din 8 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.
Se constată totodată că, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 275 și art. 278 C. proc. pen., petenta nemulțumită și de soluția dată prin această din urmă rezoluție, a formulat plângere pe care însă, a adresat-o Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 2781C. proc. pen., plângerea trebuia adresată instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu adresa nr. 50773/17337/2003 din 4 februarie 2004 a trimis-o spre competentă soluționare Curții de apel București.
Ori, în atare condiții, nu se poate reține că sesizarea instanței a fost făcută de procuror, astfel cum eronat a apreciat Curtea de Apel București.
Sesizarea instanței a fost făcută în mod legal prin plângerea SC E.A. SRL, nicidecum prin adresa Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Este adevărat că art. 2781alin. (1) C. proc. pen., instituie obligația pentru persoana interesată să formuleze plângerea la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza, însă, se apreciază că aceasta nu poate fi sancționată prin respingerea plângerii sau prin restituirea acesteia persoanei care a formulat-o, atunci când s-a adresat greșit unui organ necompetent.
Ca atare, apreciind că sesizarea Curții de Apel București a fost făcută în condițiile legii, prin plângerea persoanei, nu s-a considerat vătămată în interesele sale și deci, instanța trebuia să soluționeze această plângere, Curtea în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat încheierea din 26 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a soluționa plângerea formulată de petenta SC E.A. SRL Otopeni, împotriva rezoluției nr. 3263/II - 2 din 15 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4829/2005. Penal → |
|---|
