ICCJ. Decizia nr. 4829/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 561 din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul R.G., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1127 din 8 august 2003 a Judecătoriei sector 3 București, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru fapte concurente săvârșite la 18 aprilie 2003 și reținându-se starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de condamnarea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 346 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la 29 aprilie 2002 prin neapelare, au fost aplicate dispozițiile art. 83 C. pen.
întrucât faptele din sentința penală nr. 1127/203 au fost săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 346/2002, i s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, având de executat și această pedeapsă, în final petentul având de executat 6 ani închisoare.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2810 din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel București.
Prin sentința penală nr. 969 din 29 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, petentul a mai fost condamnat pentru fapte concurente săvârșite la 11 septembrie 2002, la pedeapsa finală de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Și prin această hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6629 din 9 decembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de condamnarea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 346/2002 a Tribunalului București și aceste infracțiuni fiind săvârșite în cursul termenului de încercare și conform art. 83 C. pen., a fost adăugată și această pedeapsă, urmând ca în final petentul să execute 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A rezultat că în mod temeinic și legal au fost aplicate prevederile art. 83 C. pen., prin ambele hotărâri, petentul fiind în stare de recidivă, în raport de condamnarea anterioară aplicată prin sentința penală nr. 346/2002 a Tribunalului București, în ambele hotărâri.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul R.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând micșorarea pedepsei prin înlăturarea art. 83 C. pen., dispus în mod greșit atât prin sentința penală nr. 969 din 29 iulie 2004 a Tribunalului București, cât și prin sentința penală nr. 1127 din 8 august 2003 a Judecătoriei, sector 3 București.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 428 din 6 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul R.G.
Nemulțumit de această hotărâre condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea inițială.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., coroborate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele.
Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării unor hotărâri penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că înlăturarea art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 346/2002 a Tribunalului București, dispusă prin sentința penală nr. 969 din 29 iulie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, nu se încadrează în textul de lege mai sus invocat, cuantumul pedepsei aplicat de instanțe nu poate forma obiectul contestației la executare pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare de atac și aspecte vizând executarea hotărârilor penale.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.G.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4833/2005. Penal → |
|---|
