ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 449 din 8 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brăila, inculpata A.A. a fost condamnată în temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la două pedepse de câte 9 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de influență.
Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, adică 9 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 1833 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 347/2001 a Tribunalului Brăila dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani, 6 luni închisoare sporită cu un an și 6 luni închisoare, adică 11 ani închisoare.
Pe durata art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 256 alin. (2) C. pen., raportat la art. 118 lit. c) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 10 milioane lei și a obligat-o pe aceasta să plătească statului suma respectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
1. La data de 23 septembrie 2002, B.M. a formulat un denunț împotriva lui A.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență constând în aceea că aceasta i-a pretins suma de 5.000.000 lei promițându-i că prin relațiile pe care le are la SC P. Brăila o va angaja pe fiica ei B.V. ca secretară.
S-a reținut că martora B.M. era verișoară cu inculpata A.A.
în luna februarie 2002, la Spitalul Județean, la locul de muncă al martorei B.M. a venit inculpata A.A., pentru unele probleme de rezolvat.
în discuțiile purtate cu inculpata A.A., martora B.M. i-a spus acesteia că intenționează să găsească un loc de muncă pentru fiica ei, B.V.
Auzind acestea, inculpata A.A. a asigurat-o pe martora B.M. de faptul că prin intermediul persoanelor pe care le cunoaște la SC P. Brăila poate să intervină și să o angajeze pe B.V. pe un post de secretară.
Totodată inculpata A.A. i-a precizat martorei B.M. că persoana pe care o cunoaște la SC P. se numește I. și că trebuie să-i dea acesteia suma de 5.000.000 lei.
Martora B.M. a acceptat propunerea inculpatei A.A. și pentru că nu avea suma de bani solicitată, s-a împrumutat cu suma de 5.000.000 lei la soacra ei, martora B.D. La discuțiile purtate între inculpată și martora B.M., a asistat martora B.V.
în jurul datei de 8 martie 2002, martorele B.M. și B.V. s-au întâlnit pe un hol din Spitalul Județean Brăila cu inculpata A.A., care era însoțită de concubinul ei D.D., ocazie cu care inculpata a primit suma de 5.000.000 lei.
Inculpata A.A. i-a spus martorei B.V. că odată cu suma de bani îi va cumpăra numitei I. și un buchet de flori. Apoi, martora B.M. a plecat, iar martora B.V. a rămas pe holul spitalului împreună cu martorul D.D., iar inculpata A.A., având suma de 5.000.000 lei asupra ei, a plecat spunând că merge la sediul SC P. Brăila, aflat la o distanță de cca. 100 m de Spitalul Județean pentru a-i duce banii numitei I.
La scurt timp, inculpata A.A. s-a întors la spital și le-a spus martorilor B.V. și D.D. că a dus banii și florile doamnei I. și că prin intermediul acesteia, B.V. va fi angajată.
După aceasta, în repetate rânduri martora B.V. a mers la locuința inculpatei A.A., dar de fiecare dată aceasta îi spunea să aibă răbdare și să revină.
în circa 5 rânduri, martora B.V. a asistat când inculpata A.A. a vorbit la telefon cu acea persoană I. căreia i se adresa la persoana I, fapt ce i-a întărit convingerea că va fi angajată la SC P. la intervenția inculpatei.
La interval de câteva luni de zile, martora B.V., văzând că nu este angajată i-a solicitat inculpatei A.A. să-i restituie suma de 5.000.000 lei. Până la formularea denunțului, martora B.V. nu a primit suma de bani.
Fiind audiată, inculpata A.A. a arătat că într-adevăr, într-o zi din luna februarie 2002 în timp ce bea o cafea la Spitalul Județean Brăila în compania martorei B.M., s-a întâlnit cu o persoană pe nume Mioara care era angajată la SC P. Brăila.
După ce M. a plecat, martora B.M. a rugat-o pe inculpată să discute cu M. cu privire la angajarea lui B.V. la această unitate.
Apoi inculpata i-a adus la cunoștință martorei B.M. că a luat legătura cu M. care i-a spus ca persoana interesată cu angajarea, să depună cerere la SC P., iar în cazul în care vor fi locuri vacante o să fie anunțată.
2. în luna martie 2002, cu ocazia unei vizite a martorului P.C. la locuința inculpatei A.A., a cunoscut o persoană pe nume I. și care i-a fost recomandată ca fiind directoare la SC P. Brăila.
Profitând de această ocazie și intenționând să facă o afacere cu distribuție de chibrituri, martorul P.C. a cerut I. amănunte în acest sens, dar aceasta i-a răspuns că vor discuta cu altă ocazie.
După un timp, martorul P.C. a aflat întâmplător că se fac angajări la SC P. SA Brăila. în aceste condiții, P.C. a luat legătura cu inculpata A.A. pe care a întrebat-o dacă prin intermediul acelei persoane cu numele I. ar putea s-o angajeze pe concubina lui, B.A. și pe martora B.M. care îi era soră vitregă la SC P. SA Brăila.
Inculpata A.A. i-a spus lui P.C. că se poate aranja angajarea celor două la SC P. Brăila, iar în caz contrar la SC P. Brăila.
La începutul lunii aprilie 2002, P.C. a primit telefon de la inculpata A.A. care l-a întrebat dacă îl mai interesează angajarea celor două persoane, acesta răspunzând afirmativ și totodată au stabilit să se întâlnească la locuința inculpatei.
A doua zi, P.C., B.A., B.M. și B.P. s-au deplasat la locuința inculpatei A.A. unde au găsit-o pe aceasta împreună cu concubinul ei, D.D.
în prezența martorilor menționați mai sus, inculpata A.A. i-a spus martorei B.M. că poate să o ajute să se angajeze la SC P. Brăila sau SC P. Brăila, dar trebuie să plătească suma de 5.000.000 lei.
Cu acea ocazie, inculpata A.A. a dat telefon unei persoane pe nume I. cu care a discutat spunându-i că o persoană solicită să fie angajată. După ce a terminat convorbirea telefonică, inculpata A.A. i-a spus martorei B.M. că va veni la locuința ei pentru a primi suma de 5.000.000 lei pe care la rândul ei urma să o dea cunoștinței de la SC P. SA Brăila.
A doua zi, la locuința lui B.M. se aflau martorii B.P., P.C., B.A., D.D., P.L. și inculpata A.A.. B.M., în prezența martorilor i-a dat inculpatei A.A. suma de 3.200.000 lei, iar diferența de 1.800.000 lei i-a dat-o la un interval de câteva zile, după ce martorul B.P. a scos banii de pe card întrucât primise salariul.
Când a primit suma de bani, inculpata A.A. a primit și dosarele întocmite de B.M. și B.A., acestea conțineau actele indicate de către inculpată cu o zi înainte.
După primirea banilor, inculpata A.A. i-a spus martorei B.M. că va fi angajată în termen de 3 săptămâni.
Deoarece nu fusese angajată, martora B.M. a luat în repetate rânduri legătura cu inculpata A.A., dar aceasta îi spunea să aibă răbdare că va fi angajată.
De asemenea, și martora B.A. a luat legătura cu inculpata să se intereseze cu privire la angajare dar de fiecare dată i s-a spus să aibă răbdare.
La 23 septembrie 2002, martora B.M. a formulat denunț împotriva inculpatei căreia i-a dat suma de 5.000.000 lei în vederea angajării iar aceasta nu a obținut angajarea.
împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata, susținând că aceasta nu este motivată, fiind o copie fidelă a rechizitoriului și că încadrarea juridică a faptei comise este greșită.
A solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de înșelăciune, iar în subsidiar, acordarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 48/ A din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul inculpatei A.A., obligând-o pe apelantă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancționarea nulității absolute, printre altele, dispozițiile relative la compunerea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din practicaua sentinței penale nr. 449 din 8 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brăila, completul de judecată la prima instanță a fost constituit și compus din doi judecători, deși inculpata nu face parte din categoriile de persoane arătate de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție astfel cum a fost modificată de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Cele două instanțe, atât Tribunalul Brăila ca instanță de fond, cât și Curtea de Apel Galați ca instanță de apel, au interpretat greșit dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora la judecătorii, tribunale și curțile de apel, pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, completele de judecată sunt formate din doi judecători.
Legea nr. 78/2000 se aplică numai anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcție publică, participă la luarea unor decizii sau le pot influența, exercită atribuții de control, acordă sau realizează și controlează asistența specializată, participă sau influențează deciziile luate, dețin o funcție de conducere într-un partid, sindicat, organizație patronală, asociație fără scop lucrativ sau fundație.
Prin art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-au inclus în categoria infracțiunilor de corupție, între altele, traficul de influență, dar condiționat de săvârșirea de către una din persoanele menționate la alin. (1) și (2), iar prin art. 8 se precizează că dispozițiile art. 254 - art. 257 C. pen., vizează și alte categorii de persoane. Legea nr. 161/2003 nu a modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000, ci a incriminat și alte fapte de aceeași natură, a stabilit unele reguli de competență în ceea ce privește urmărirea penală și judecata, precum și alte reguli de procedură.
Prin urmare, dispozițiile legale menționate privind judecarea de către complete specializate, în compunere de doi judecători se referă numai faptele de corupție sau cele asimilate acestora, comise de anumite categorii de persoane.
în celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv, în ceea ce privește compunerea completelor de judecată, este cea stabilită de dreptul comun, în legea de organizare judiciară și în Codul de procedură penală.
în speță, inculpata A.A. nu avea ocupație și nici loc de muncă deci nu făcea parte din categoria persoanelor vizate de Legea nr. 78/2000 sau de Legea nr. 161/2003. în consecință, compunerea completului de judecată la prima instanță trebuia să fie dintr-un singur judecător și nu din doi judecători.
Hotărârea în cauză fiind pronunțată de un complet nelegal constituit este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
în consecință, apare ca inutilă examinarea motivului privind individualizarea pedepsei, invocat de inculpată în recursul său, susținerile sub acest aspect urmând a fi analizate de către instanța de rejudecare.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpată este fondat și potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a fi admis, hotărârile pronunțate să fie casate și se va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare în compunere legală, la Tribunalul Brăila.
S-a procedat la rejudecare, instanța căreia i-a fost trimisă cauza, a soluționat în complet format dintr-un singur judecător, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1120/2005. Penal → |
|---|
