ICCJ. Decizia nr. 1147/2005. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1147/2005

Dosar nr. 764/2005

Şedinţa publică din 15 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant T.G.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., punând în discuţie, din oficiu, temeinicia şi legalitatea măsurii arestării preventive a sus-numitului inculpat, a reţinut că aceasta a fost luată legal, şi, de asemenea, legal menţinută, în cauză inculpatul fiind condamnat în primă instanţă la o pedeapsă privativă de libertate pentru patru infracţiuni de tâlhărie, temeiurile care au determinat-o menţinându-se şi în faza soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 1455 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5767/2004.

În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, motivul invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu, fiind menţinerea temeiurilor avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă.

Recursul declarat nu este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la motivul de recurs, se reţine că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, precum şi pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii de celeritate a judecării căii de atac, există, în continuare, temeiuri care justifică menţinerea stării arestării preventive.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.

În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G., împotriva încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 140/2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 1146/2005. Penal. încheiere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 32/2005. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1147/2005. Penal. încheiere. Recurs