ICCJ. Decizia nr. 1075/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1075/2005
Dosar nr. 907/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1599 din 14 februarie 2004, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul S.R.M. la 5 ani închisoare, pentru două infracţiuni, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege, precum şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege şi art. 41 C. pen.
Totodată, a dedus durata arestării preventive a inculpatului, de la 2 iunie 2004 la zi; a respins, ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, având de soluţionat apelul inculpatului, declarat împotriva sentinţei de condamnare, prin încheierea de şedinţă din 8 februarie 2005, a menţinut starea de arest a inculpatului, motivând că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului şi se impune în continuare privarea de libertate a acestuia; că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faţă de natura şi gravitatea faptei, creându-se astfel un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, susţinând întâi, că, deşi are apărător ales, în şedinţa din 8 februarie 2005, verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării sale preventive s-a făcut în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu, fiind astfel încălcat dreptul său la apărare; în al doilea rând că, nu sunt motive care să justifice menţinerea stării de arest preventiv.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului, luată la 20 iunie 2004, în baza art. 148 lit. c) şi art. 4 C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate.
În recurs, inculpatul face referire la aspecte privind dreptul la apărare, precum şi la greşita menţinere a stării sale de arest.
Referitor la primul aspect, se constată că, la 8 februarie 2005, pe rolul instanţei se afla spre soluţionare apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare, ocazie cu care s-a verificat şi temeinicia şi legalitatea arestării sale preventive, aşa cum prevede art. 160b C. proc. pen.
Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive s-a făcut cu asigurarea dreptului la apărare, inculpatul fiind asistat de apărător desemnat din oficiu, întrucât apărătorul ales se afla în străinătate; soluţionarea pe fond a apelului s-a amânat la 15 februarie 2005, pentru lipsa de apărare a inculpatului.
Aşadar, primul motiv de recurs este nefondat, întrucât dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat şi în faza de verificare a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, verificare care se impune a fi făcută cu celeritate, pentru respectarea dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen.
În ce priveşte motivul doi de recurs, se constată că, în adevăr, temeiurile care au determinat arestarea preventivă se menţin, iar inculpatul nu face referire la temeiuri noi care să justifice lăsarea sa în libertate.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R.M. împotriva încheierii din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 433/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 538/2005. Penal → |
|---|
