ICCJ. Decizia nr. 32/2005. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.32/2005
Dosar nr. 2050/2004
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 448 din 10 octombrie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat-o pe inculpata P.A., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu altă pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042/2002 a Judecătoriei Târgovişte, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a dedus din durata pedepsei perioada executată cu începere de la 24 martie 2003 la 10 octombrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în luna februarie 2003 inculpata a pretins şi a primit suma de 3.300.000 lei de la D.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra colonelului V., şeful Poliţiei Municipiului Târgovişte şi asupra dr. T., din cadrul Comisiei de Expertizare a capacităţii de muncă, pentru a obţine mai repede actul de identitate şi respectiv pensionarea pentru invaliditate. În aceeaşi perioadă inculpatul a pretins şi primit suma de 2 milioane lei de la P.F., afirmând că are influenţă asupra persoanelor din conducerea Parchetului şi Poliţiei judeţului Dâmboviţa, în vederea punerii în libertate a fiului acesteia.
Sentinţa a fost pronunţată de un complet de judecători compus din doi judecători şi a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 409 şi art. 10 alin. (1) partea II pct. 3 teza I C. proc. pen., la data de 16 aprilie 2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat recurs în anulare, solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa nu a fost compusă potrivit legii.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 92/1992, în vigoare la data declarării recursului şi în prezent, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătorilor, tribunalelor şi curţilor de apel, se judecă de un singur judecător.
Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, completată şi modificată prin Legea nr. 161/2003 s-a prevăzut că infracţiunile de corupţie se judecă de complete specializate formate din doi judecători, dar numai acelea săvârşite de anumite categorii de persoane (care exercită o funcţie publică, au atribuţii de control, deţin funcţii de conducere într-un partid, sindicat, etc.).
Ori, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului reiese că inculpata nu avea nici una din aceste calităţi, mai mult, nu avea nici o ocupaţie, astfel că erau aplicabile dispoziţiile generale referitoare la compunerea instanţei, în sensul că aceasta este formată dintr-un singur judecător.
Atâta timp cât instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, a fost compusă greşit, cu doi judecători, încălcându-se prevederile legale, hotărârea este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. pen., urmând a fi casată.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în complet legal constituit.
Vor fi anulate formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 448/2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Se constată însă că inculpata se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042/2002 a Judecătoriei Târgovişte, fiind încarcerată la data de 24 martie 2003, după ce a fost dată în urmărire generală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale 448 din 10 octombrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, privind pe inculpata P.A.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare în complet legal constituit acestei instanţe.
Constată că inculpata este în executarea unei alte pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1042/2002 a Judecătoriei Târgovişte.
Anulează formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 448 din 10 octombrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1147/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 516/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
