ICCJ. Decizia nr. 352/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 352/2005
Dosar nr. 7393/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, a condamnat inculpatul S.C. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 239 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1166 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei Vânju Mare, pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
S-a reţinut că, în data de 18 martie 2004, după ce consumase băuturi alcoolice la un bar din comună, inculpatul a plecat la domiciliul său unde, fără motiv, a început să-i aplice bunicii sale lovituri cu pumnii şi picioarele, după care a strâns-o de gât.
Victima a fost transportată de părinţii inculpatului la domiciliul lor, în comuna Pristol, unde, după ce a fost consultată de medicul de familie, a decedat.
Din raportul medico-legal a rezultat că moartea victimei S.N. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţă a traumatismului cranian şi toracic cu hemoragie meningee, fractură de mandibulă, hematom facial, hematom cervical, fracturi toracice, fractură hioid, fracturi costale, hemotorax şi contuzie cardiacă. Aceste leziuni s-au produs prin lovire cu corpuri dure şi compresiune între două planuri dure şi au legătură directă şi necondiţionată cu decesul.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, starea de recidivă a acestuia, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, în raport de care s-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată spre mediu prevăzut de norma incriminatoare este în măsură să ducă la reeducarea acestuia şi să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 528 din 25 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, vizând reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, cu motivarea că motivele de desfiinţare invocate au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, întemeiat pe art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Acesta a susţinut că pedeapsa este prea mare în raport de fapta comisă şi a solicitat reindividualizarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului spre minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, corespunzător materialului probator administrat în cauză.
La aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere, cumulat, toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În circumstanţiere, instanţa de fond a avut în vedere toate împrejurările care dau măsura pericolului social concret al faptei şi făptuitorului. Drept urmare, pedeapsa aplicată se constată a fi o replică socială adecvată, pe măsura urmării produse şi tulburării induse în mediul social, de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor acestuia. Totodată, nu se constată elemente noi, neavute în vedere de prima instanţă, de natură a justifica reducerea pedepsei aplicate.
Ca atare, respingând apelul şi menţinând sentinţa atacată, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat.
În fine, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.
Se va deduce arestarea preventivă de la 19 martie 2004 la 17 ianuarie 2005.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 528 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 martie 2004 la 17 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3531/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
