ICCJ. Decizia nr. 3533/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3533/2005
Dosar nr. 3403/2005
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 530 din 11 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 7014/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la zi.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 25 noiembrie 2004, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie în timp ce vindea martorului E.A. două doze de heroină.
Împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat apel inculpatul B.A.
La termenul din 25 mai 2005, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în baza prevederilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii din 25 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul penal nr. 1721/2005, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.A. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei, dar şi de conduita procesuală manifestată de inculpat, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că, în cauză, a fost pronunţată o hotărâre de condamnare nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 25 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1721/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3535/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
