ICCJ. Decizia nr. 4210/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4210/2005
Dosar nr. 2209/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 443/P/22 noiembrie 2003, l-a condamnat pe inculpatul L.N.I., la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata arestului preventiv de la 12 martie 2003 la 29 octombrie 2003.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea a 9 (nouă) cecuri emise de inculpat prin SC L.T. SRL Timişoara pentru SC T.C. SRL Timişoara în valoare totală de 487.534.620 lei având seriile indicate în sentinţă.
A mai dispus anularea a 6 (şase) cecuri emise de inculpat prin SC L.T. SRL Timişoara pentru beneficiarul parte civilă SC E. SRL Timişoara în valoare totală de 141.123.305 lei având seriile indicate în sentinţă.
A dispus anularea a 3 (trei) cecuri cu seriile indicate, emise prin SC L.T. SRL Timişoara pentru beneficiarul parte civilă SC G.M. SRL Periam în valoare totală de 150.000.000 lei, emise la 16 februarie 2004.
A dispus anularea cecului BA-31399457156 emis de inculpat prin SC A.F. SA Bozovici către beneficiarul parte civilă SC P.P. SRL Timişoara pentru suma de 337.208.500 lei .
A dispus anularea a 5 (cinci) cecuri emise de inculpat prin SC L.T. Timişoara în valoare de 1.300.000.000 lei şi cele 2 (două) cecuri emise prin SC A.F. SRL Bozovici în valoare de 1.300.000.000 lei având ca beneficiar, partea civilă SC A.O. SRL Timişoara (la data judecăţii SC P.O.).
A dispus anularea cecului seria BA 31300457151 parte civilă SC A.I. SRL Arad pentru suma de 54.9555.152 lei.
În baza art. 14 şi art. 16 C. proc. pen., şi art. 998 şi urm. C. civ., l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL Timişoara la plata cu titlu de despăgubiri şi cu penalităţile legale aferente de la data producerii prejudiciului până la achitarea despăgubirilor, a următoarelor sume:
- 337.534.620 lei şi a constatat recuperat prejudiciul către SC T.C. SRL Timişoara;
- 141.123.305 lei către partea civilă SC E. SRL Timişoara;
- 50.435.042 lei către SC G.M. SRL Periam;
- 1.350.000.000 lei către partea civilă SC A.O. SRL Timişoara;
- 56.620.627 lei către SC A.I. SRL Arad şi a respins, ca inadmisibile, pretenţiile pentru suma de 61.249.498 lei determinate de alte operaţiuni comerciale.
În baza art. 14 şi art. 16 C. proc. pen., şi art. 998 şi urm. C. civ., l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici la plata sumei de 1.350.000.000 lei către partea civilă SC A.O. SRL Timişoara (actualmente SC P.O. SRL Timişoara, reprezentând despăgubiri civile cu penalităţile aferente de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a acestuia.
În baza art. 166 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurator, proces-verbal de aplicare a sechestrului din 12 martie 2003, privind un număr de 51.974 acţiuni ale inculpatului la partea responsabilă civilmente SC A.F. în valoare de 1.229.350.000 lei.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă la registrul comerţului, O.R.C. Timiş şi O.R.C. Caraş Severin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş cu nr. 87/ P din 27 iunie 2003, a fost trimis în judecată inculpatul L.N.I., pentru infracţiunea de înşelăciune şi fals în legea C.E.C. - ului.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul L.N.I. a desfăşurat activităţi comerciale în cadrul societăţilor SC I.I. SRL, SC A.F. SA, SC L.T. SRL şi SC B. SA. La SC A.F. SA înmatriculat la O.R.C. Caraş Severin cu nr. J. 11 - 150 din 05 mai 1999 având calitatea de acţionar „de jure" şi de administrator „de facto".
La SC L.T. SRL, înregistrată la O.R.C. Timiş cu nr. J. 35/918/1998, constituită după iniţialele numelui şi prenumelui său, inculpatul nu avea calitate „de jure" însă „de facto" este administrator, având şi specimen de semnătură în bancă, adresa nr. 27 februarie 2003, emise de W.B. SA Arad şi declaraţia administratorului de drept L.C.N.
La SC B. SA inculpatul avea calitatea de administrator „de facto".
Conform declaraţiilor, inculpatul L.N.I. recunoaşte că a fost administrator de fapt al societăţii L.T. SRL, SC B. SRL şi SC A.F. SA, şi a desfăşurat activităţi comerciale în numele acestor societăţi, achiziţionând marfa şi emiţând file C.E.C. sau bilete la ordin pe care le-a semnat personal.
În aceste calităţi, inculpatul a emis file C.E.C. şi bilete la ordin în condiţiile în care pentru una dintre societăţi nu avea disponibil bancar.
Inculpatul aflat în faliment cu o societate, cunoştea situaţia financiară a celorlalte societăţi administrate şi menţionate mai sus. Respectiv la data de 30 iunie 2002 SC A.F. SA avea debite de achitat la A.F. Caraş Severin, în valoare de 4,337 miliarde lei, actul 7615/03.
SC L.T. SRL, avea debite de achitat la A.F. Timişoara conform situaţiei, pentru această societate nu s-au mai depus raportări financiare din octombrie 2002.
La D. SA, sucursala Timişoara SC L.T. SRL avea debite neachitate conform adresei nr. 1509 din 15 aprilie 2003 şi declaraţia inculpatului în valoare de 120.000 dolari S.U.A., pentru un credit luat în anul 2001 şi neachitat.
Deşi inculpatul cunoştea situaţia financiară a societăţilor şi ştia că este pasibil să fie urmărit şi executat silit pentru debitele neachitate, a indus în eroare diferite societăţi comerciale folosind file cec şi bilete la ordin fără acoperire în bancă şi cu unele aflate în interdicţie bancară, cumpărând de la societăţi reclamate diferite mărfuri pe care le-a plătit cum s-a arătat mai sus cu filele cec şi bilete la ordin, mărfuri pe care ulterior le-a valorificat şi a încasat fără a restitui preţul către societăţile de la care le-a achiziţionat iniţial.
Conform adreselor B.N.R. din 25 iulie 2002 şi 28 noiembrie 2002, societatea L.T. SRL a fost înregistrată în baza de date C.I.P. cu 123 incidente de plată, 13 cu file C.E.C. şi 110 cu bilete la ordin, fiind declarată cu interdicţie bancară de a emite cecuri în perioadele 26 iunie 2001 până la 27 iunie 2002 şi de la 15 iulie 2002 SC A.F. a fost înregistrată în baza de date a C.I.P. cu 8 incidente de plată, din care 6 file C.E.C. şi 2 bilete la ordin, fiind în interdicţie de a emite file C.E.C. în perioadele 23 iunie 2000 până la 23 iunie 2001 şi de la 09 mai 2002 până la 29 iulie 2003.
Aceste aspecte sunt confirmate şi prin raportarea de constatare tehnico ştiinţifică grafică, care concluzionează şi confirmă faptul că semnăturile de la rubrica emitent de pe filele cec şi bilete la ordin în cauză emise în numele societăţilor SC L.T. şi SC A.F. SA au fost executate de către inculpat.
Acelaşi lucru este confirmat şi de către părţile vătămate şi de către martori, care arată că tranzacţiile comerciale în speţă le-au făcut cu inculpatul, de la care au primit filele cec şi biletele la ordin, ce fac obiectul acestui dosar.
Cazurile la care se face referire sunt:
I. SC T.C. SRL Timişoara. La data de 15 octombrie 2002 a fost înregistrată plângerea SC T.C. SRL Timişoara împotriva inculpatului L.N.I. ca reprezentant al SC L.T. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Faptele sesizate constau în inducerea în eroare şi prejudicierea cu suma de 478.534.620 lei prin emiterea a 4 bilete la ordin în valoare de 62.400.744 lei, unul la data de 5 iunie 2002 şi 3 la data de 7 iunie 2002 şi a unui număr de 9 file C.E.C., toate refuzate la plată după cum urmează: BD-326-00014699 în valoare de 20 milioane lei din 28 iulie 2002; BD-326-00014698 în valoare de 20 milioane lei din 27 iulie 2002; BD-326-00014696 în valoare de 15 milioane lei din 23 iulie 2002; BD-326-00014700 în valoare de 11.760.422 lei din 30 iulie 2002; BD-326-00014695 în valoare de 15 milioane lei din 21 iulie 2002; BD-326-00014697 în valoare de 20 milioane lei din 25 iulie 2002; refuzate la plată din lipsă disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară. BD-326-00014688 în valoare de 15 milioane lei din 17 iulie 2002; BD-326-00014686 în valoare de 15 milioane lei din 11 iulie 202; BD-326.00014853 în valoare de 330.200.000 lei din 16 iulie 2002; refuzate la plată din lipsă disponibil.
Aceste file C.E.C. şi bilete la ordin au fost emise pentru plata a trei facturi respectiv 674306/08 iulie 2002 în valoare de 339.200.000 lei; 6740278/08 iunie 2002 în valoare de 46.800.558 lei şi 6743339/06 iulie 2002 în valoare de 101.760.422 lei, prin care SC T.C. SRL a vândut către SC L.T. SRL diferite scorturi de ulei comestibil.
Filele cec şi biletele la ordin au fost date pentru plata mărfii şi au fost semnate de L.N.I., cum rezultă din declaraţia martorului S.G. şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, care concluzionează că semnăturile de pe titlurile de plată au fost executate de către inculpatul L.N.I.
Afirmaţia inculpatului că s-ar fi înţeles cu patronul să emită cec fără acoperire în bancă sunt infirmate prin declaraţiile martorilor W.G., patron şi T.R.I., administrator, care neagă aceste aspecte şi care au luat măsuri de sancţionare a angajatului S.G. pentru faptul că a acceptat titluri de plată peste plafonul de 30 de milioane lei, stabilit tocmai pentru a evita supunerea societăţii unui risc financiar prin nedecontarea titlurilor de plată.
Totodată, patronul a depus împotriva acestuia şi o plângere penală neconfirmată ca urmare a cercetărilor efectuate.
Conform documentelor de evidenţă contabilă şi a adresei, societatea a recuperat din prejudiciu suma de 268.344.000 lei şi a arătat că se constituie parte civilă în proces în continuare cu suma de 219.190.112 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat şi cu 2,5 miliarde lei majorări de întârziere.
II. SC E. TM SRL., la data de 16 septembrie 2004, a fost înregistrată plângerea SC E. TM SRL împotriva inculpatului L.N.I., reprezentant al SC L.T. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), înşelăciune prin folosirea de file C.E.C.
Faptele sesizate constau în emiterea a 7 file cec în valoare totală de 141.123.305 lei pentru plata unei cantităţi de marfă livrată, inducând în eroare reprezentanţii societăţii şi creând un prejudiciu de 141.123.305 lei.
Astfel, inculpatul L.N.I. a emis 7 file C.E.C., după cum urmează: BD-326-00014690 în valoare de 15 milioane lei în data de 12 iulie 2002; BD-326-00014851 în valoare de 20.399.932 lei, în data de 17 iulie 2002; BD-326-00014692 în valoare de 15 milioane lei, în data de 18 iulie 2002; BD-326-00014693 în valoare de 30 milioane lei, în data de 19 iulie 2002; BD-326-00014852 în valoare de 18.723.563 lei în data de 20 iulie 202;
Toate aceste file C.E.C. au fost refuzate la plată din lipsă disponibil iar 5 dintre ele lipsă disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară.
Aceste file C.E.C. au fost date pentru plata mărfii în valoare 141.123.305 lei, livrată cu facturile 4811731 din 8 iulie 2002 în valoare de 1.119.790 lei; 2248126 din 8 iulie 2002 în valoare de 17.603.773 lei; 4811720 din 5 iulie 2002 în valoare de 59.999.800 lei.
Filele C.E.C. au fost completate personal de L.N.I. care a semnat şi un contract comercial şi tot el le-a înmânat reprezentantului SC E. SRL, ridicând marfa, aşa cum rezultă din declaraţiile administratorului H.D.V., şi confirmat de declaraţiile de inculpat.
Conform adresei din 9 septembrie 2003 din prejudiciul creat de 141.132.305 lei, SC E. SRL nu a recuperat nimic şi s-a constituit parte civilă în proces cu suma de mai sus.
III. SC G.M. SRL., la data de 16 mai 2002, a depus plângerea SC G.M. SRL împotriva lui L.N.I., reprezentant al SC L.T. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.
Fapta sesizată constă în inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii şi prejudicierea societăţii cu suma de 150.0000.000 lei prin emiterea a 3 bilete la ordin pentru plata mărfii livrate.
Astfel, L.N.I. personal a completat şi semnat 3 bilete la ordin scadente după cum urmează: 23 aprilie 2002 în valoare de 40.000.000 lei; 25 aprilie 2002, în valoare de 50.000.000 lei şi 26 aprilie 2002 în valoare de 60.000.000 lei.
Cele 3 bilete la ordin au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil conform justificărilor de refuz ale băncii.
Cum rezultă din documentele contabile şi declaraţia administratorului D.S., între cele două societăţi au existat relaţii comerciale legale până în luna martie 2002, când SC G.M. SRL a livrat făină şi tărâţe către L.T. SRL.
Din luna aprilie 2002, inculpatul, deşi a continuat să achiziţioneze făină şi tărâţe de la partea vătămată, căreia l-a plătit cu bilete la ordin, nu a mai asigurat în bancă proviziile necesare decontării biletelor la ordin emise, iar prin acest fapt, cu ştiinţă, i-a cauzat un prejudiciu acesteia, pe care nu l-a mai achitat decât parţial, ulterior.
Aspectele sunt confirmate prin declaraţiile martorului D.S., declaraţiile inculpatului şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, care concluzionează că semnăturile de pe cele 3 bilete la ordin de la rubrica semnătura emitentului, au fost executate de L.N.I.
Conform adresei nr. 38 din 22 aprilie 2002, din prejudiciul creat de 150.000.000 lei, societatea a recuperat suma de 100.000.000 lei în bani şi mărfuri în compensaţie, rămânând de recuperat suma de 50.534.042 lei, cu care s-a constituit parte civilă în proces.
IV. SC P.P. SRL., la data de 25 martie 2003, a fost înregistrată plângerea SC P.P. SRL împotriva inculpatului L.N.I., reprezentant al SC A.F. SA, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin folosirea de file C.E.C. fără acoperire bancară.
Fapta sesizată constă în aceea că SC P.P. SRL a livrat SC A.F. SA conform facturii 3868772 din 24 aprilie 2002 şi avizului din 24 aprilie 2002 o cantitate de 22.053 l benzină CO-95 în valoare 377.208.500 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis o filă cec BA-31399457156 cu valoarea mărfii menţionate mai sus, data de 03 mai 2002. Fila C.E.C. a fost refuzată la plată din lipsa parţială de disponibil conform actelor.
VI. SC A.I. SRL., la data de 25 octombrie 2002, a fost înregistrată plângerea SC A.I. SRL împotriva inculpatului L.N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin folosirea de file C.E.C. fără acoperire în bancă.
Din sesizare a rezultat că inculpatul a indus în eroare reprezentantul SC A.I. SRL, plătindu-le marfa livrată cu o filă cec fără acoperire în bancă, seria BA-313-00457151, în valoare de 54.955.152 lei, din data de 09 mai 2002.
Pentru că inculpatul ştia că este în interdicţie bancară pe SC L.T. SRL, societate pe numele căreia se achiziţionase marfa şi că aspectul putea fi verificat şi de partea vătămată la C.I.P., a emis fila C.E.C. pe numele SC A.F. SA, motivând că SC L.T. SRL nu avea la momentul respectiv disponibilităţi în cont şi la girant a trecut SC L.T. SRL, semnând atât în calitate de emitent pentru A.F. SA cât şi girant pentru SC L.T. SRL.
Fila C.E.C. a fost refuzată la plată din lipsă disponibil şi interdicţie bancară conform justificărilor de refuz.
Conform adresei de constituire de parte civilă, SC A.I. SRL a recuperat din prejudiciul de 61.249.498 lei, doar 4,6 milioane lei, prin reţinerea garanţiilor agenţilor şi se constituie parte civilă cu suma de 61.249.498 lei.
Tribunalul l-a audiat pe inculpat şi martorii T.R., V.C., W.G., L.C.N., S.G., H.D., D.S. şi la cererea inculpatului a încuviinţat efectuarea unui expertize contabile cum şi a unor raporturi suplimentare de expertiză urmare a obiecţiunilor formulate.
Pe baza probelor administrate prima instanţă a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator a două societăţi pe care le administra şi anume SC L.T. SRL Timişoara şi respectiv SC A.F. SA Bozovici a emis în cadrul relaţiilor comerciale cecuri şi bilete la ordin în perioada de interdicţie bancară sau în perioada în care nu avea disponibil în cont pentru acoperirea contravalorii sumelor menţionate producând unui număr de 6 societăţi comerciale SC T.C. SRL, SC E. TM SRL, SC G.M. SRL, SC P.P. SRL, SC A.O. SRL şi SC A.I. SRL un prejudiciu de 3.852.487.452 lei.
Prima instanţă a motivat că faptele aşa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi partea civilă SC P.O. SRL Timişoara, partea civilă SC P.P. SRL Timişoara şi părţile responsabile civilmente SC L.T. SRL şi SC A.F. SA Bozovici.
Inculpatul a criticat sentinţa susţinând că:
- judecătorul care a soluţionat cauza era incompatibil să judece deoarece în cursul urmăririi penale a emis mandatul de arestare;
- greşit s-a respins cererea de refacere a expertizei contabile cu privire la contabilitatea părţii civile SC P.O. SRL (fost A. SRL Oil) cu privire la existenţa sau nu a unor documente care să ateste calitatea comercială;
- nu s-a stabilit că a achitat unele debite prin alte mijloace;
- pedeapsa aplicată este prea aspră.
Partea civilă SC P.O. SRL Timişoara a criticat sentinţa numai privind modalitatea de recuperare a sumei de 2.700.000 lei.
Partea civilă SC P.P. SRL Timişoara a criticat sentinţa ca nelegală deoarece a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri 152.562.648 lei c/valoare mărfurilor livrate şi 947.414.044 lei penalitate de întârziere şi instanţa de fond nu a soluţionat cererea.
Partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL a criticat sentinţa pentru greşita citare în calitate de parte responsabilă civilmente şi pentru greşita obligare la plata sumelor reţinute în sentinţă în solidar cu inculpatul.
Partea responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici deoarece în mod greşit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata sumei de 1.350.000.000 lei către partea civilă SC A.O. SRL Timişoara deoarece în realitate între cele 2 societăţi nu există nici o relaţie comercială.
Prin Decizia penală nr. 106/ A din 16 martie 2005, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Timişoara apelurile au fost respinse ca nefondate.
S-a motivat că nu se află în incompatibilitate judecătorul care în cursul urmăririi penale a luat măsura arestării preventive iar apoi a soluţionat cauza în fond.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul s-a motivat că a fost avută în vedere expertiza contabilă.
Apelurile părţilor civile au fost respinse cu motivarea că acestea sunt nefondate deoarece sumele acordate prin hotărârea apelată reflectă prejudiciul cauzat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă SC P.P. SRL Timişoara, părţile responsabile civilmente.
Recurenta parte civilă SC P.P. SRL Timişoara a criticat Decizia invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 171 şi 18 C. proc. pen.
A susţinut în esenţă că aşa cum au arătat şi în motivele de apel, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la acţiunea civilă deşi constituirea de parte civilă s-a făcut încă din cursul urmăririi penale, inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta producătoare de pagubă iar prejudiciul este dovedit.
Cu toate acestea instanţa de apel a respins apelul printr-o motivare globală care creează falsa impresie că prin hotărâre părţii civile i s-au acordat despăgubiri.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici la 152.562.648 lei cu titlu de preţ al mărfurilor livrate, pentru care inculpatul a emis o filă de cec fără să existe acoperirea necesară plus 947.414.044 lei penalitate de 1 % zi pentru 621 zile (3 mai 2002 – 14 ianuarie 2004 conform contractului părţilor şi penalitate de 1 % pe zi în continuare de la 15 ianuarie 2004 până la data plăţii efective a preţului.
Prin recursul inculpatului Decizia este criticată ca nelegală şi netemeinică, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 9, 12, 13, 18 şi 21.
În esenţă se susţine că:
- hotărârea este nelegală fiind pronunţată de un judecător aflat în stare de incompatibilitate deoarece, în cursul urmăririi penale a dispus arestarea inculpatului;
- sentinţa nu este motivată şi cuprinde motive potrivnice situaţiei de fapt iar sentinţa şi Decizia nu sunt decât o copie fidelă a rechizitoriului, o înşiruire de fapte şi părţi fără nici o m motivare.
Decizia este motivată generic şi lapidar iar cu referire la părţile responsabile civilmente nu există motivare.
Instanţele nu au soluţionat chestiunea obiecţiunilor la raportul de expertiză, de răspunsul la aceste obiecţiuni ţine încadrarea juridică, sumele neachitate fiind de 396.213.283 lei şi nu 3,5 miliarde lei cum greşit a reţinut prima instanţă.
Faptei de înşelăciune reţinută de instanţe îi lipseşte elementul vinovăţie. Intenţia de a înşela nu a existat nici o clipă şi nici nu a fost dovedită, deoarece din actele depuse, depoziţiile martorilor şi părţilor vătămate nu rezultă sub nici o formă acest lucru.
În sarcina inculpatului s-a reţinut infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., şi cu privire la emiterea unor bilete la ordin, ori practica judiciară în materie este constantă şi a reţine în astfel de situaţii că infracţiunea săvârşită este acea de înşelăciune în convenţii, cu încadrarea juridică în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Instanţele au reţinut o situaţie de fapt nesusţinută de probe, în ce priveşte SC P.O. SRL Timişoara, paguba nu a fost dovedită. Astfel potrivit procesului verbal de confruntare din 1 aprilie 2003 între inculpat şi R.P., administratorul SC P.O. SRL rezultă că ultimul a predat primului bani pe care nu i-a luat din casieria societăţii şi că prin emiterea cecurilor nu a fost prejudiciat şi nici nu are vreo înregistrare contabilă. Fără să administreze şi alte probe instanţele copiind rechizitoriul au reţinut că prejudiciul produs SC P.O. SRL este de 2,7 miliarde lei fapt ce a dus la reţinerea unei fapte penale cu o încadrare juridică ce atrage o pedeapsă cuprinsă între 10 şi 20 ani [(art. 215 alin. (5) C. proc. pen.)].
- hotărârea a fost pronunţată faţă de părţile responsabile civilmente SC A.F. SA Bozovici, SC L.T., SC B. SA şi SC A.O. SRL, fără ca acestea să fi fost citate legal, astfel la termenul din 22 noiembrie 2004 când instanţa de fond a soluţionat cauza, procedura nu a fost legal îndeplinită, citaţiile fiind restituite cu menţiunea că persoana citată şi-a schimbat adresa.
Părţile responsabile civilmente, SC L.T. SRL şi SC A.F. SA Bozovici, ambele având loc pentru a fi citate, Timişoara, str. Proclamaţia de la Timişoara, au criticat Decizia şi sentinţa ca nelegale şi netemeinice, susţinând în esenţă că:
- judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc fără citarea lor, instanţa nu a cerut relaţii de la O.R.C. Timiş pentru a dispune citarea la sediile înregistrate oficial în registrul comerţului;
- greşit au fost obligate la despăgubiri către părţile civile. Astfel SC L.T. a fost obligată la 337.534.620 lei către SC T.C. SRL când în realitate conform expertizei efectuate în cauză suma datorată este de 204.654.936 lei, greşit a fost obligată către SC A.I. SRL deoarece din raportul de expertiză rezultă că cecul emis a fost plătit.
În fine, greşit au fost obligate la cote 1.350.000.000 lei către SC P.O. SRL deoarece această societate nu a suferit nici un prejudiciu pretenţia pretinsei creditoare nu este demonstrată cu nici un fel de act între părţi.
Înalta Curte, examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de casare invocate, în baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admise.
Prima instanţă a fost sesizată prin rechizitoriu pentru săvârşirea de către inculpatul L.N.I. a infracţiunii de înşelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire, bilete la ordin cunoscând că nu are disponibil bancar faţă de 6 societăţi comerciale SC T.C. SRL Timişoara, SC E. Toi SRL, SC G.M. SRL, SC P.P. SRL, SC A.O. SRL şi SC A.I. SRL, încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare fiind, aceea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Nici tribunalul şi nici instanţa de apel nu s-au preocupat şi nu au observat că încadrarea juridică propusă în actul de sesizare este greşită. Astfel, deşi în ce priveşte părţile civile SC T.C. SRL şi G.M. SRL raporturile comerciale între acestea şi societăţile administrate de inculpat evidenţiază ca modalitate de lucru emiterea unor bilete la ordin încadrarea juridică reţinută este greşită art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.
Este stabilit că inculpatul a emis 4 bilete la ordin în valoare de 62.400.744 lei şi 9 file cec refuzate la plată producând un prejudiciu total de 478.534.620 lei SC T.C. SRL, din care s-a recuperat 268.344.000 lei.
În rapoartele comerciale cu SC G.M. SRL, inculpatul a emis 3 bilete la ordin pentru plata mărfii livrate producând un prejudiciu de 150.000.000 lei, din care s-a recuperat în bani şi mărfuri în compensare suma de 100.000.000 lei.
Practica judiciară a statuat că prevederile art. 215 alin. (4) nu sunt incidente, biletului la ordin, acesta neputând fi asimilat cecului.
Extinderea sferei de aplicare a textului din legea penală care se referă la cecul fără acoperire, pe calea interpretări judiciare la biletul la ordin constituie o încălcare a principiului legalităţii incriminării consacrat în art. 2 C. pen. Aşa fiind, încadrarea juridică a faptelor comise împotriva celor două părţi civile în dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen., este greşită.
Greşită este şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Astfel potrivit dispoziţiilor alin. (2), infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceloraşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte constituie aceleaşi infracţiuni.
Prin emiterea uni bilet la ordin fără a exista acoperire în cont nu este atrasă automat răspunderea penală.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca biletul la ordin să determine prin inducerea în eroare la inducerea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului.
Fapta săvârşită în astfel de situaţii realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., modalitatea agravantă prevăzută în alin. (2) (folosirea mijlocului fraudulos).
Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., acţiunea de amăgire de inducere în eroare cu privire la posibilităţile de plată trebuie să fie săvârşită cu vinovăţie în forma intenţiei.
Din rechizitoriu şi sentinţă rezultă că societăţile administrate de inculpat au desfăşurat raporturi comerciale cu cele două societăţi părţi civile şi că inculpatul a recuperat parţial prejudiciul 268.344.000 lei din 478.534.620 lei faţă de SC T.C. şi 100 milioane lei din 150.000.000 lei prejudiciu faţă de SC G.M. SRL.
Nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au administrat toate probele necesare, clarificării depline a cauzei cum de altfel se va arăta acelaşi lucru în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune faţă de SC P.O. SRL.
Încadrând greşit faptele săvârşite împotriva SC T.C. SRL şi SC G.M. în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., în loc de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., instanţele au pronunţat hotărâri nelegale, cum nelegal au considerat că acţiunile de amăgire prin emiterea biletelor la ordin reprezintă fiecare în parte conţinutul aceloraşi infracţiuni, emiterea de cecuri fără disponibil, sau în interdicţie bancară prevăzută de art. 215 alin. (4) C. proc. pen., considerând că este vorba de o infracţiune continuată şi nu de un concurs de infracţiuni, 215 alin. (1), (2) şi (3) în concurs cu art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen.
Pentru a stabili împrejurările în care inculpatul a emis biletele la ordin, dacă a urmărit înşelarea părţilor civile şi în caz afirmativ prin încadrarea faptelor în dispoziţiile art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., să se dispună condamnarea pentru acele fapte în concurs cu infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen., urmează ca recursul să fie admis, Decizia şi sentinţa casate cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Timiş.
Este întemeiată critica privind greşita condamnare pentru infracţiunea cu înşelăciune săvârşită în dauna părţii civile SC A.O. SRL Timişoara, actualmente SC P.O. SRL Timişoara.
Prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., în dauna părţii civile SC A.O. SRL Timişoara. S-a reţinut că prin convenţia verbală, recunoscută ulterior şi printr-o convenţie scrisă inculpatul a primit avans de la martorul R.P. suma de 2,7 miliarde lei urmând să procure benzină la un preţ de desfacere avantajos „en gross" de aproximativ 15.000 lei/litru. Se reţine că inculpatul a garantat derularea afacerii cu 7 file C.E.C. pe care partea vătămată urma să le introducă la plată în situaţia când inculpatul nu i-ar fi livrat marfa. Referitor la banii predaţi inculpatului se reţine că martorul neavând suma disponibilă de 2,7 miliarde la societate, a completat cu bani personali cei aproximativ 60.000 Euro împrumutaţi de la martorul P.C.
Prin rechizitoriu sunt indicaţi în dovedirea acestei infracţiuni R.P. şi P.C.
Inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii a contestat existenţa unei convenţii de felul celei reţinute în actul de acuzare şi a cerut să se stabilească existenţa vreunui act contabil la SC A.O. SRL sau a evidenţelor contabile referitoare la convenţia încheiată.
În opoziţie cu martorul P.P. a susţinut că dimpotrivă el era cel care urma să primească combustibil livrat de firma SC A.O. SRL şi că i-a dat cele 7 cecuri pentru că P.P. i-a motivat că are nevoie să le arate drept garanţie la societatea de la care ridica motorină.
Nici una din instanţe nu s-a preocupat să stabilească existenţa unei convenţii între părţi, obligaţiile asumate de martorul P.P. şi inculpat, în ce condiţii au fost completate cecurile, dacă banii au fost predaţi efectiv şi mai ales la ce se referă înscrisul „Convenţie", încheiat la 14 iunie 2002, în Timişoara prin care SC B. SA, se angajează să plătească părţii civile SC A.O. SRL în termen 10 zile suma de 750.000.000 lei datorată. Restituirea sumei urmând a fi făcută la 22 iunie 2002.
Deşi indicaţi în rechizitoriu ca martori P.C. şi P.P. nu au fost audiaţi iar ultimul eventual confruntat cu inculpatul.
Audierea acestor martori se impune cu atât mai mult cu cât P.P. a declarat, la data depunerii plângerii, că atunci când a dat bani inculpatului, s-a cerut chitanţe iar inculpatul i-a spus că pentru liniştea sa, îi va da cecuri drept garanţie la valoarea de 2.700.000.000 lei.
Se impune a se lămuri motivul pentru care în aceiaşi zi în care se susţine de către martor că a dat bani 2,7 miliarde iar inculpatul a completat 7 cecuri în valoare de 2,7 miliarde lei drept garanţie, inculpatul mai semnează o convenţie, 14 iunie 2002, din care rezultă că a luat împrumut 750.000.000 lei de la acelaşi martor şi urmează să-i restituie la 22 iunie 2002.
Din modul în care este formulată convenţia rezultă indicii că ea a fost completată la o dată ulterioară celei în care se susţine predarea sumei de 2.700.000.000 lei inculpatului în acest sens chiar declaraţia martorului P.P.
În raport de declaraţiile martorilor şi a expertizei contabile urmează a se stabili dacă infracţiunea de înşelăciune este comisă prin emiterea de cecuri ştiind că pentru valorificare nu există provizia necesară situaţie în care încadrarea juridică corectă este cea reţinută de instanţe ori dacă beneficiarul cecului, P.P., care a primit cecurile drept garanţie a livrării mărfii, cunoscând că nu există disponibilul necesar a accepta să primească cecul drept garanţie situaţie în care încadrarea juridică este aceea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În fine, recursul părţii civile SC P.P. SRL este şi el fondat şi urmează a fi admis.
Este stabilit fără îndoială că inculpatul a avut relaţii comerciale în calitate de reprezentant al SC A.F. SA cu recurenta parte civilă care i-a livrat cantitatea de 22.053 litri benzină pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec refuzată la plată din lipsa parţială de disponibil. Din suma totală s-a achitat de către bancă 146.252.000 lei, ulterior inculpatul a mai plătit 144.500.000 lei rămânând neachitată suma de 152.562.648 lei. SC P.P. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, a participat în proces ca parte civilă, instanţa l-a condamnat pe inculpat pentru fapta de înşelăciune săvârşită împotriva recurentei, însă nu s-a pronunţat cu privire la acţiunea civilă.
La rândul ei instanţa de apel deşi investită cu apelul părţii civile nu s-a preocupat să verifice dacă într-adevăr critica, este întemeiată şi să îndrepte greşeala primei instanţe.
Din motivarea, „în ceea ce priveşte apelurile declarate de părţile civile se constată că acestea sunt nejustificate sumele acordate prin hotărâre reflectând prejudiciul" rezultă că nu s-a verificat dacă acţiunea civilă a fost sau nu soluţionată situaţie în care nu se mai putea susţine că sumele acordate reflectă prejudiciul.
Nelegalitatea invocată de partea civilă atât în apel cât şi în recurs, nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei şi sentinţei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Cu ocazia judecării vor fi avute în vedere celelalte motive de nelegalitate şi netemeinicie invocate.
Recursurile urmează a fi admise în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Decizia şi sentinţa urmează a fi casată şi cauza trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile responsabile civilmente SC L.T. SRL, SC A.F. SA Bozovici, partea civilă SC P.P. SRL Timişoara şi inculpatul L.N.I. împotriva deciziei penale nr. 106/ A din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 943 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiş, sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile şi, respectiv a laturii penale soluţionată greşit faţă de inculpatul L.N.I.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3851/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5095/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
