ICCJ. Decizia nr. 5095/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5095/2005

Dosar nr. 4033/2005

Şedinţa publică din 12 septembrie 2005

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 312 din 3 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus:

1) în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.M. din infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i), art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul C.M. la 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare.

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 874/1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 387/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin Decizia penală nr. 5441/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 288/2002 a Tribunalului Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 1639/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 874/1999 a Judecătoriei Buftea în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 874/1999 a Judecătoriei Buftea, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor şi cu pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 288/2002 a Tribunalului Argeş, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită cu 4 ani, în final 22 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada executată de la 30 mai 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

A anulat mandatele de executare emise anterior şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.I. din infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) şi (4) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) şi (4) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I. la 6 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 871 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 104/1998 a Tribunalului Alba, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 871 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 104/1998 a Tribunalului Alba, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an, în final 8 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile K.A.L. şi C.B.D. şi a fost obligat inculpatul C.M. la plata a câte 500.000.000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G. şi s-a luat act că partea vătămată M.C.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 3 milioane lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpaţii C.M. şi T.Şt.S. se cunosc din anul 1995, în cursul lunii ianuarie 1999, cei doi cunoscându-l şi pe inculpatul M.S. care în acea perioadă efectua servicii de taximetrie pe raza municipiului Bucureşti. La domiciliul acestuia din urmă, inculpaţii C.M. şi T.Şt.S. i-au întâlnit şi pe inculpaţii R.M.L. şi O.I.

În perioada 26 februarie 1999 – 3 martie 1999, cei cinci inculpaţi s-au întâlnit de mai multe ori, fie la domiciliul inculpatului M.S. din comuna Ciorogârla, fie într-o garsonieră închiriată de T.Şt.S. în zona Titan, ocazie cu care au luat hotărârea de a pătrunde într-o casă de schimb valutar de pe Calea Moşilor şi de a sustrage sume de bani prin ameninţare cu o armă de foc pe care o avea inculpatul C.M.

Arma menţionată a intrat în posesia inculpatului C.M. la sfârşitul lunii februarie 1999, când împreună cu inculpatul T.Şt.S. s-au deplasat în municipiul Timişoara şi, prin intermediul inculpatului R.M.L., au achiziţionat un pistol militar cu amortizor, precum şi un alt pistol militar, încărcat cu cartuşe de 9 mm lungime şi încă 9 cartuşe tot de calibru 9 mm lungime. Pistolul cu amortizor a fost găsit şi ridicat la 25 februarie 1999 de către o patrulă de poliţie din cadrul I.P.J. Vrancea, care, cu ocazia unui control de trafic, a depistat arma în autoturismul marca Mercedes 200 break în care se aflau inculpaţii T.Şt.S. şi O.I., pistolul Parabellum rămânând asupra acestora din urmă.

După conturarea rezoluţiei infracţionale, în vederea punerii ei în executare, inculpatul O.I. a sustras, la data de 3 martie 1999, un autoturism marca Mercedes – E 230, parcat pe B-dul Liviu Rebreanu şi aparţinând părţii vătămate M.C.M., sustragerea realizându-se prin efracţie, iar pornirea motorului efectuându-se cu ajutorul unui sistem artizanal. În seara aceleiaşi zile, în vederea pregătirii locului faptei, autoturismul a fost parcat într-o zonă aflată în vecinătatea străzii Calea Moşilor, respectiv pe strada Traian.

În dimineaţa zilei de 4 martie 1999, toţi cei cinci inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul marca Opel Ascona, proprietatea inculpatului T.Şt.S., până la autoturismul Mercedes sustras, la volanul căruia s-a urcat inculpatul M.S. Folosind ambele autoturisme, inculpaţii s-au deplasat pe Calea Moşilor la casa de schimb valutar vizată, însă au renunţat să mai pătrundă în interior deoarece au observat că era păzită.

La iniţiativa inculpatului M.S., al cărui domiciliu se afla într-o zonă imediat adiacentă cartierului Militari, cei cinci inculpaţi s-au deplasat la casa de schimb valutar C.R., aflată în această zonă, inculpatul C.M. parcând autoturismul Opel în apropierea acesteia, iar autoturismul Mercedes fiind parcat în spatele blocului la parterul căruia se afla casa de schimb.

Potrivit înţelegerii prealabile avute, inculpatul R.M.L. a rămas în scara unui bloc, la circa 5 metri de uşa de acces la casa de schimb valutar, pentru a asigura paza, iar inculpatul M.S., după verificarea locului faptei, a parcat autoturismul Mercedes la câţiva metri de aceeaşi uşă de acces.

Inculpatul C.M., urmat de inculpaţii T.Şt.S. şi O.I., au pătruns în casa de schimb valutar purtând cu toţii pe faţă cagule confecţionate din ciorapi, inculpatul C.M. a deschis uşa despărţitoare a casei de bani de restul incintei, a ridicat arma militară de foc marca Parabellum spre zona capului operatoarei de schimb valutar C.C., solicitându-i să-i dea toţi banii pe care îi are asupra sa. Întrucât aceasta s-a opus, încercând să-i dezarmeze şi agăţându-se de mâna acestuia, inculpatul C.M. a împuşcat-o mortal în cap cu un singur glonţ.

Imediat după acţionarea trăgaciului, cei trei au părăsit incinta casei de schimb valutar, fără să-şi însuşească bunuri sau alte valori, au intrat în autoturismul la volanul căruia se afla M.S., care a demarat în viteză. Ulterior, inculpatul C.M. a coborât din autoturismul Mercedes şi s-a urcat la volanul autoturismului Opel, parcat în apropierea casei de schimb valutar.

Inculpaţii M.S., O.I. şi T.Şt.S. au abandonat autoturismul Mercedes în zona satului Bacu comuna Ciorogârla, după ce în prealabil l-au toaletat, eliminând eventualele urme şi au fost recuperaţi în zona km 19,5 de pe autostrada Bucureşti – Piteşti de către inculpatul C.M., conform planului stabilit prin intermediul telefoanelor mobile, imediat după săvârşirea faptei.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal, inculpaţii C.M. şi O.I., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie. Astfel, inculpatul C.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a sentinţei şi reducerea pedepsei, cu înlăturarea sporului de 4 ani închisoare.

Inculpatul O.I. a solicitat, în esenţă, admiterea apelului şi reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 423 din 3 iunie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul O.I. împotriva sentinţei penale nr. 312 din 3 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4090/2004.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai cu privire la inculpatul O.I., şi rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.I. prin sentinţa penală apelată şi a repus în individualitatea lor:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de 871 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 104 din 18 mai 1998 a Tribunalului Alba, în privinţa căruia s-a dispus revocarea liberării condiţionate:

- sporul de un an închisoare;

A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului O.I. prin sentinţa penală nr. 1515 din 9 august 2004 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 1078 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara şi repune în individualitatea lor:

- pedepsele de 4 ani închisoare, de 7 ani închisoare şi de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2075 din 23 octombrie 2003 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 420 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara;

- pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 606 din 21 mai 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 568 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti;

- pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare, de 4 ani închisoare şi de un an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 24 din 31 ianuarie 2000 a Tribunalului Alba, definitivă prin Decizia penală nr. 166/2000 a Curţii de Apel Alba Iulia;

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 29 martie 2000 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin neapelare la 22 aprilie 2000;

- pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare şi de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 701 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 260 din 18 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin Decizia penală nr. 281/2000 a Tribunalului Alba;

- pedepsele de 7 ani închisoare şi de un an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 13 din 1 februarie 2000 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 3103 din 14 iunie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- cele două pedepse de câte 6 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 929 din 19 decembrie 2001 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia penală nr. 104 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara;

- pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare şi de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1237 din 2 septembrie 2002 a Judecătoriei Deva, definitivă prin Decizia penală nr. 149 din 20 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara;

- pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, de 8 luni închisoare şi de 8 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1305 din 3 iulie 2003 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare;

- restul de 871 zile închisoare rămas din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 104 din 18 mai 1998 a Tribunalului Alba, în privinţa căruia s-a dispus revocarea liberării condiţionate;

- sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele ce au fost stabilite prin sentinţa penală nr. 1515/2004 a Judecătoriei Arad, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală apelată şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 7 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă sporul de 2 ani închisoare stabilit prin sentinţa penală nr. 1515/2004 a Judecătoriei Arad, pe care l-a menţinut, astfel încât inculpatul O.I. va executa o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a contopit pedeapsa astfel stabilită, de 9 ani şi 6 luni închisoare, cu restul de 871 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 104 din 18 mai 1998 a Tribunalului Alba, în privinţa căruia s-a dispus revocarea liberării condiţionate, urmând ca, în final, inculpatul O.I. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicată perioada deja executată, de la 18 august 1999 la 17 martie 2004 şi din 15 iunie 2004 la 23 martie 2005.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a menţinut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, stabilită prin sentinţa penală nr. 24 din 31 ianuarie 2000 Tribunalului Alba şi menţinută prin sentinţa penală nr. 1515 din 9 august 2004 a Judecătoriei Arad.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen., a menţinut măsura de siguranţă aplicată prin sentinţa penală apelată, şi anume interzicerea dreptului de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 116 C. pen.

A anulat M.E.P.I. nr. 1928 din 29 noiembrie 2004 emis în baza sentinţei penale nr. 1515 din 9 august 2004 a Judecătoriei Arad şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate în prezenta cauză.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A menţinut starea de arest a apelantului inculpat C.M. şi a dedus prevenţia acestuia, începând din data de 30 mai 2002 la zi.

A obligat pe apelantul inculpat C.M. la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu apărător oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul O.I. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu asigurat apelantului inculpat O.I. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recursuri inculpaţii C.M. şi O.I. reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel.

Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cele două instanţe de fond şi de apel au făcut o judicioasă apreciere a probelor şi o analiză amănunţită a acestora, reţinând în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi dând o încadrare juridică corespunzătoare faptelor penale săvârşite de aceştia, stabilind pedepse corect individualizate.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.M., Înalta Curte constată că cele două instanţe au făcut o corectă individualizare, ţinând seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. Astfel, au fost avute în vedere atât circumstanţele reale ale a faptelor şi împrejurările în care acestea au fost comise (împreună cu mai multe persoane, prin folosirea unei arme de foc, într-un loc public), cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului – recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu multiple condamnări, atât anterioare cât şi pentru fapte concurente cu cele din prezenta cauză, fapt ce denotă perseverenţa sa infracţională şi specializarea în comiterea aceluiaşi gen de fapte.

Toate aceste împrejurări relevă un grad deosebit de pericol social al faptelor şi de periculozitate a inculpatului şi formează convingerea instanţei că numai prin executarea pedepsei stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, poate fi realizat scopul preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., aplicarea unei pedepse într-un cuantum inferior fiind insuficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în mod întemeiat instanţa de fond a adăugat la pedeapsa rezultantă un spor de 4 ani închisoare, aplicarea acestuia impunându-se atât în considerarea pluralităţii de infracţiuni în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., cât şi în considerarea împrejurării că inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracţiuni de omor în forma (prin sentinţa penală nr. 288/2002 a Tribunalului Argeş), fapta denotă o periculozitate sporită a acestuia şi reclamă o agravare a răspunderii penale.

În ce-l priveşte pe inculpatul O.I., Înalta Curte constată că şi critica formulată de acesta privind netemeinicia hotărârii atacate, este nefondată, instanţele făcând o justă individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat.

Astfel, dând eficienţă tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., instanţele au avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, atât circumstanţele reale ale faptelor şi împrejurările în care acestea au fost comise (într-un loc public, împreună cu mai multe persoane, prin folosirea unei arme de foc), cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., cu multiple condamnări anterioare pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, aspect ce denotă perseverenţa sa infracţională şi specializarea în comiterea aceluiaşi gen de fapte.

Toate aceste împrejurări relevă un grad ridicat de pericol social concret al infracţiunilor comise.

În ceea ce priveşte sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare, acesta a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 1515/2004 a Judecătoriei Arad şi menţinut de instanţa de apel, această instanţă apreciind în mod corect, că dacă s-a impus aplicarea sporului în considerarea numai a unei părţi activităţii infracţionale a inculpatului, cu atât mai mult se impune menţinerea lui în considerarea întregii activităţi infracţionale a acestuia.

Înalta Curte apreciază că sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare a fost aplicat corect de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, considerându-se în mod just că numai această pedeapsă este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă.

Astfel, cele două instanţe, de fond şi de apel, au evaluat în mod plural toate criteriile specifice individualizării pedepsei, avându-se în vedere atât gravitatea faptelor cât şi profilul personalităţii inculpatului O.I.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, astfel că apărările formulate de recurenţi, care vizează reducerea pedepselor, nu pot fi reţinute.

Înalta Curte, examinând hotărârea pronunţată de prima instanţă de control judiciar, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi O.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi O.I. împotriva deciziei penale nr. 423 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M., durata arestării preventive de la 30 mai 2002 la 12 septembrie 2005.

Obligă recurenţii inculpaţi să plătească suma de câte 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 4210/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 5167/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5095/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs