ICCJ. Decizia nr. 4841/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 430 din 23 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de prelungire a întreruperii executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 197 din 16 noiembrie 1995, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la 15 decembrie 1995.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, anterior, condamnatul a mai beneficiat de întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 4 luni. Perioada întreruperii executării pedepsei a expirat, conform referatului întocmit de biroul executări penale, la data de 27 septembrie 2003. După acest moment, condamnatul a formulat o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei, de asemenea, pe motive medicale.
în cauză, s-a efectuat o expertiză medico-legală iar prima instanță a apreciat că starea sănătății condamnatului și necesitatea intervenției chirurgicale pe cord (recomandate încă din anul 1997), nu sunt suficiente pentru admiterea cererii, în condițiile în care condamnatul, fiind pus în libertate, a refuzat nejustificat urmarea prescripțiilor medicale stabilite, situație care echivalează cu negarea caracterului urgent al intervenției chirurgicale.
Prima instanță a mai reținut că, în lipsa efectuării acestei intervenții chirurgicale, tratamentul medical pentru celelalte maladii de care suferă condamnatul, pot fi tratate în rețeaua D.G.P., concluzia fiind susținută și de rapoartele de expertiză medico-legale efectuate anterior (5 iulie 2002, 16 ianuarie 2004, 30 august 2004).
Prima instanță a înlăturat apărarea condamnatului prin care se susținea că bolile actuale de care suferă nu au permis și nu permit efectuarea tratamentului chirurgical.
împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel condamnatul, pe motivul greșitei aplicări a legii și greșitei interpretări a materialului probator solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate.
Prin decizia penală nr. 383/ A din 9 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de condamnatul M.A., a casat în totalitate sentința penală apelată și pe fond, rejudecând a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei și a dispus întreruperea executării acesteia pe o durată de 3 luni, calculate de la punerea în libertate.
A dispus punerea în libertate a condamnatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanța de apel a apreciat că față de ansamblul patologiei prezentate, a gravității acesteia, a complicațiilor și urmărilor posibile, este necesar ca petentul-condamnat să beneficieze de posibilitatea tratării sale chirurgicale și medicamentoase în stare de libertate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București motivând că soluția instanței de apel este nelegală pentru greșita admitere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, cazul de casare invocat fiind art. 3859pct. 171 teza I C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței penale.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele medicale depuse în dosarul primei instanțe, înalta Curte reține că, în perioada 30 iunie 2004 - 6 iulie 2004, condamnatul a fost internat în Institutul de Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu, stabilindu-se, la externare, diagnosticul: insuficiență cardiacă cls. II-III N.Y.H.A. boală mitrală cu predominența stenozei, comisurotomie mitrală pe cord deschis, F.I.A., permanență, A.V.C. embolic sechelar, hepatită cronică virală V.H.C., D2 Tip 2 echilibrat prin ADO și dietă, H.T.P. medie. Prin actul menționat se recomandă revenirea în spital, conform programării, pentru efectuarea coronarograziei.
Din biletul de ieșire din spital eliberat de I.D.N.B.M. N.P. se reține că petentul a fost internat, în perioada 6 ianuarie 2005 - 14 ianuarie 2005, la afecțiunile preexistente adăugându-se, la acest moment și diabetul zaharat tip 2, dezechilibrat complicat.
Conform recomandărilor conținute de același act, condamnatul urma să revină în mediul spitalicesc, pentru tratarea noii afecțiuni după rezolvarea chirurgicală a problemelor cardiace.
Rapoartele de nouă expertiză medico-legală din datele de 30 august 2004 și 10 februarie 2005 atestă faptul că patologia gravă cardio-vasculară este susceptibilă de complicații redutabile, posibil mortale.
Față de ansamblul patologiei prezentate, a gravității acesteia, a complicațiilor și urmărilor posibile, înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei la instanța de fond (Tribunalul București) în vederea completării probatoriului în sensul suplimentării obiectivului expertizei medico-legale.
Astfel, instanța de fond căreia i se va trimite dosarul, va dispune refacerea expertizei medico-legale a cărui obiectiv va fi, să se precizeze în raport de fiecare afecțiune de care suferă condamnatul dacă acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară A.N.P., dacă intervenția chirurgicală cardiovasculară poate fi efectuată în rețeaua A.N.P. și, de asemenea, expertiza medico-legală ce se va efectua să concluzioneze în mod expres dacă afecțiunile medicale de care suferă condamnatul îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Față de aceste considerente, înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 383/ A din 9 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe condamnatul M.A.
A fost casată decizia atacată și sentința penală nr. 430 din 22 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și a trimis cauza, spre rejudecare, la instanța de fond, Tribunalul București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4833/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4815/2005. Penal → |
|---|
