ICCJ. Decizia nr. 4815/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1429 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99,art. 101 alin. (1) lit. a) și art. 102 C. pen., a aplicat inculpatului A.R. măsura educativă a mustrării.
Conform art. 487 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ca fiind executată măsura educativă aplicată.
în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a 25 comprimate MDMA Ecstasy și a sumei de 3.850.000 lei.
în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea celor 25 comprimate după păstrarea contraprobelor.
Inculpatul minor a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 21 februarie 2004, în jurul orelor 0,30, inculpatul minor a fost surprins de către organele de poliție în timp ce comercializa comprimate MDMA Ecstasy, unor tineri care participau la un spectacol de muzică "house" organizat la complexul comercial W.T.P. din București. Fiind percheziționat s-au găsit asupra lui 35 de astfel de comprimate și suma de 3.850.000 lei.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de apel se susține că sancționarea inculpatului în baza art. 100 alin. (2) C. pen., prin aplicarea măsurii educative a mustrării este insuficientă, având în vedere gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite, cantitatea de droguri care a fost găsită asupra acestuia, inclusiv suma de 3.850.000 lei, aspect care relevă că acesta i-a obținut din vânzarea drogurilor.
Apelantul a mai arătat că la data judecării cauzei inculpatul a devenit major, așa încât era inaplicabilă măsura educativă a mustrării.
Prin decizia penală nr. 213/ A din 22 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a atacat cu recurs decizia sus-arătată, invederând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
în motivarea recursului, se susține că sancțiunea aplicată de instanța de fond, soluție menținută de instanța de apel, este greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 100 și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, impunându-se aplicarea unei pedepse.
De asemenea, s-a mai arătat că în cauză pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. și că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 81 C. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri invocate, conform prevederilor art. 3859alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 100 C. pen., la alegerea sancțiunii de drept penal ce urmează a fi luată față de minorul care răspunde penal se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Sancțiunea ce urmează a fi aplicată trebuie să reflecte, în primul rând, reacția socială antiinfracțională, în special în condițiile creșterii infracționalității juvenile, ceea ce impune o apărare cu mijloace apte să-și manifeste rolul preventiv special și general, acela de a-l împiedica pe inculpatul minor să mai comită fapte prevăzute de legea penală și de a descuraja pe cei tentați să comită infracțiuni de aceeași natură.
în speța de față, instanțele, aplicând inculpatului măsura educativă a mustrării pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, au ignorat gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, ce are consecințe fizice și psihice dintre cele mai grave asupra persoanelor și au dat eficiență, în mod exclusiv, elementelor care circumstanțiază favorabil persoana inculpatului.
Or, criteriile speciale și generale de individualizare nu pot fi utilizate decât împreună, neputându-se stabili sancțiunea prin folosirea numai a unuia sau a unora dintre criterii.
Așa fiind, înalta Curte constată că în raport de natura și gravitatea faptei, de urmările socialmente periculoase și împrejurările concrete de comitere a ei, sancțiunea ce trebuie aplicată inculpatului A.R. este pedeapsa închisorii.
Având însă în vedere circumstanțele personale favorabile menționate în ancheta socială și referatul de evaluare întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București, în cauză vor fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
Totodată, înalta Curte constată că suspendarea executării pedepsei, în condițiile art. 81 C. pen., cu referire la art. 110 C. pen., creează premise optime pentru a se preveni săvârșirea de noi infracțiuni, asigură continuarea procesului instructiv-educativ al minorului cât și integrarea socială a acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515, pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa decizia atacată și sentința penală nr. 1429 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală și în rejudecare în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen., în condițiile art. 74 și art. 76 C. pen., dispune condamnarea inculpatului A.R. la o pedeapsă de un an închisoare.
în baza art. 81 raportat la art. 10 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 2 ani, reprezentând termenul de încercare.
S-au văzut și dispozițiile art. 191 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4841/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4810/2005. Penal → |
|---|
