ICCJ. Decizia nr. 516/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.516/2005
Dosar nr. 4192/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Caraş Severin, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.T.N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni sub sancţiunea prevăzută de art. 83 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a respins acţiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
S-a dispus scoaterea din cauză a părţii civile D.G.F.P.C.F.S. Caraş Severin.
A constatat că cererea de intervenţie în nume propriu formulată de defunctul D.N. a rămas fără obiect.
În sfârşit, s-a dispus anularea înscrisurilor false enumerate la dosarul tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Ordonanţa nr. 9/1998 emisă de Guvernul României, s-a instituit sistemul de cupoane pentru agricultură în vederea procurării de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole care se materializează prin plata de cupoane valorice cu finanţare de la bugetul de stat.
Pe fondul apariţiei acestor cupoane, unele societăţi comerciale au speculat şi deturnat scopul iniţial al subvenţiilor de la bugetul statului, efectuând operaţiuni financiar contabile care nu aveau la bază aprovizionarea efectivă şi desfacerea produselor şi seminţelor către agricultori şi au decontat la societăţile bancare contravaloarea nominală a acestor cupoane agricole pe baza unor documente false.
Este de notorietate faptul că aceste cupoane agricole se achiziţionau de pe piaţa liberă contra unor sume de bani, nefiind folosite în realitate în scopul prevăzut şi decontare conform prevederilor OG nr. 9/1998.
O astfel de practică a folosit şi inculpatul D.T.N., asociat unic şi administrator la SC D.I. SRL Băile Herculane, care avea ca obiect principal de activitate alimentaţie publică, desfăşurându-şi activitatea într-un singur punct de lucru, respectiv într-un bar din oraşul Băile Herculane.
În urma controlului efectuat de către D.G.F.P.S. Caraş Severin, au fost constatate următoarele aspecte:
Deşi societatea comercială nominalizată nu avea ca obiect principal de activitate, conform statului, procurarea de materiale şi prestări de servicii necesare lucrărilor agricole cu sistemul de plată pe bază de cupoane valorice finanţate de la bugetul statului, din analiza documentelor justificative, în evidenţa tehnico-operativă a contabilităţii firmei, rezultă cert că firma a realizat importante creşteri a cifrei de afaceri tocmai datorită practicării acestui sistem, instituit de Guvernul României.
Din verificările evidenţelor contabile a rezultat că aparent societatea a fost aprovizionată cu îngrăşăminte chimice de la diverşi furnizori având la bază facturi fiscale şi chitanţe din care rezultă achitarea contravalorii produselor menţionate în factură.
Descărcarea gestiunii se făcea, de asemenea, pe baza facturilor fiscale de vânzare emise către diverşi cumpărători, persoane fizice fictiv înscrise în documente, iar după centralizarea acestora s-a efectuat decontarea cupoanelor la societăţile bancare care au agenţii în Băile Herculane, cu echivalentul valoric al numărului de cupoane agricole predate.
În urma cercetărilor s-a stabilit că în realitate nu au avut loc aprovizionările nici vânzările de îngrăşăminte chimice, aceste operaţiuni fiind fictive, societăţii atribuindu-se în fals, calitatea de furnizor de produse specifice ce se decontează pe bază de cupoane tocmai pentru a putea încasa contravaloarea acestora de la băncile cu drept de decontare.
Astfel, în contul societăţii în cursul anului 1998 au fost emise 291 facturi fiscale, privind vânzarea de îngrăşăminte chimice către diverse persoane fizice, prezentând spre decontare un număr de 19.088 cupoane pentru agricultură cuprinse în centralizatoare întocmite de inculpat, pentru a deconta prin agenţiile din Băile Herculane ale B.A. şi B.R.D., suma de 2.069.159.200 lei, din care 244.100.000 lei, prin B.R.D. Băile Herculane.
Verificându-se firmele care, conform facturilor găsite la SC D.I. SRL au livrat îngrăşăminte chimice acestei societăţi, s-a constatat că principalii furnizori au fost SC F. SRL şi SC A. SRL, ambele din Bucureşti, care însă în cazul SC A. SRL nu figurează în evidenţele organelor fiscale fiind o firmă fantomă, iar în cazul SC F. SRL, deşi este înmatriculată la registrul comerţului, este o firmă fără activitate de la data înregistrării acesteia în 1995.
Procedând la efectuarea de verificări a datelor înscrise în facturile de vânzare emise s-a stabilit că numele respective sunt fictive.
Astfel, verificând persoanele fizice înscrise în facturi cu domiciliul pe raza judeţului Caraş Severin, dintr-un număr de 6 persoane, trei nu figurează pe raza localităţilor respective, iar trei persoane nu confirmă relaţii comerciale cu societatea inculpatului.
Pe raza judeţului Hunedoara au fost verificate persoanele cu numele O.S., N.I., F.T., care nu figurează în evidenţele organelor de poliţie.
Verificări în acest sens au fost făcute şi în judeţele Alba, Hunedoara, răspunderile neconfirmând existenţa persoanelor.
În ceea ce priveşte completarea facturilor, s-a stabilit că facturile au fost scrise de inculpat, fapt rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 100870 din 15 iunie 1999.
În acelaşi sens, s-a pronunţat şi raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 8 noiembrie 1999.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile.
În faza de cercetare judecătorească, s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert O.F., expertiză care reţine că în baza actelor normative care reglementează instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1998 OGR. nr. 9/1998, O.R.G. nr. 53/1988, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de acordare, distribuire, utilizare şi decontare a cupoanelor pentru agricultură în 1998, SC D.I. SRL Băile Herculane a respectat prevederile, în ceea ce priveşte decontarea pe bază de cupoane a îngrăşămintelor chimice în valoare totală de 1.069.126.800 lei. De asemenea, a plătit dobânzile şi comisioanele bancare datorate, precum şi obligaţiile datorate bugetului de stat, respectiv T.V.A. aferent; în actul constitutiv este prevăzut ca obiect de activitate desfăşurarea acestor acte de comerţ.
S-a mai reţinut în expertiză că prin procesul verbal de control nr. 501 din 7 mai 1999, comisarii Gărzii Financiare, jud. Caraş Severin stabilesc un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 2.069.159.200 lei, ca urmare a acestei activităţi, la care mai calculează penalităţi pe motiv că SC D.I. SRL Băile Herculane nu avea ca obiect de activitate acest comerţ şi s-au încălcat prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/1991 şi Legii nr. 87/1994, art. 9 şi art. 10, însă expertiza constată că a stabilit eronat un prejudiciu care nu există în fapt, deoarece au fost respectate prevederile legale privind activitatea de decontare a cupoanelor.
De asemenea, au fost respectate prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/1991 şi Legii nr. 87/1994, lucru constatat şi de organul de cercetare penală, în rechizitoriu, anexă la dosar, care nu reţine acele infracţiuni.
Expertul contabil, în concluzie, pe baza prevederilor legale arătate mai sus, a constatat că SC D.I. SRL Băile Herculane nu se face răspunzător de prejudiciul stabilit în mod eronat de către comisarii Gărzii Financiare, jud. Caraş Severin, în sumă totală de 2.069.159.200 lei.
Răspunzând obiectivelor expertizei, expertul contabil a concluzionat că operaţiunile de decontare a cupoanelor a fost făcută în concordanţă cu normele bancare în vigoare la data respectivă, cu normele generale şi speciale prevăzute de lege; că, comisioanele şi procentajele de decontare erau corect şi legal reţinute de toţi participanţii la sistemul de decontare; că operaţiunile bancare au fost corect evidenţiate în contabilitatea firmei; că în acest circuit economic beneficiar cupoane, furnizor de materiale, bănci, pot fi făcute operaţiuni de intermediere şi că din punct de vedere financiar-contabil cupoanele nu pot fi asimilate titlurilor de credit.
Astfel s-a stabilit că inculpatul D.T.N., în calitate de administrator al SC D.I. SRL a întocmit documente primare de evidenţă contabilă ce atestau atât faptul aprovizionării de îngrăşăminte chimice de la diverşi furnizori cât şi vânzarea ulterioară a acestora către terţi beneficiari, contra unei plăţi efectuate în echivalent cu cupoanele agricole.
Uzând de aceste documente justificative inculpatul a procedat la decontarea prin bancă din fondurile Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, a contravalorii cupoanelor agricole.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a considerat că din punct de vedere financiar-bancar nu poate fi făcută o asimilare între cupoanele agricole care sunt bonuri cu valoare fixă cu titlu de credit care sunt valori mobiliare reglementate prin legi speciale.
Beneficiarii de cupoane, producătorii agricoli, sunt deci proprietarii lor şi ele pot fi utilizate pentru plata bunurilor şi serviciilor stabilite în condiţiile legii.
Actele normative amintite mai sus se referă la operaţiunile de intermediere, astfel că singura concluzie ce poate fi trasă este că nu sunt interzise.
În această situaţie, statul prin Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nu se poate constitui legal parte civilă prejudiciată pentru obligaţii pe care le-a asumat; deţinătorii agricoli ar putea fi singurii îndreptăţiţi în acest sens, în cazul în care ar dovedi vreo prejudiciere a lor prin vreuna din modalităţile prevăzute de lege.
În legătură cu fapta de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului, această faptă a existat, a fost săvârşită cu intenţie de inculpat care a falsificat în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale acte, chitanţe fiscale, note de recepţie pentru îngrăşăminte chimice care în realitate nu au fost aprovizionate şi nu au avut loc vânzări cu aceste produse.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi partea civilă Ministerul Agriculturii criticând-o pentru netemeinicie.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare şi pentru greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Partea civilă a cerut obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a penalităţilor datorate.
Instanţa de control judiciar analizând ansamblul probator, a constatat că inculpatul, atribuindu-şi nereal calitatea de furnizor de îngrăşăminte chimice, în schimbul cupoanelor agricole, uzând de documente justificative false, pentru a induce în eroare funcţionarii băncii, având drept scop însuşirea pe nedrept a sumei de 2.079.504.996 lei a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ca atare, prin Decizia penală nr. 208/ A din 11 iunie 2004 Curtea de Apel Timişoara a dispus admiterea apelurilor formulate, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi în urma rejudecării condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, la 5 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 2 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.079.504.956 lei cu dobânzile legale, reprezentând despăgubiri către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.
S-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor pentru suma de 43 milioane lei şi asupra apartamentului din str. Trandafirilor Băile Herculane.
În sfârşit, s-a respins cererea de intervenţie în nume propriu formulată de defunctul D.N. şi continuată de succesoarea D.E., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, parchetul şi inculpatul.
Prin motivele de recurs, se susţine că Decizia este nelegală, făcându-se o greşită încadrare juridică a faptei de înşelăciune în dispoziţiile art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.
Inculpatul a susţinut nelegalitatea încadrării juridice dată faptei de înşelăciune, prin reţinerea alin. (3) şi (4) pe lângă alin. (2) şi (5).
Pe fond achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, lipsind infracţiunii un element constitutiv şi anume prejudiciul.
Referitor la infracţiunea de fals, solicită a se da eficienţă circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a se dispune suspendarea executării pedepsei.
Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente:
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului constată că, în considerentele motivării deciziei, instanţa face referire la dispoziţiile art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., iar în minuta aceleiaşi decizii dispune condamnarea inculpatului potrivit art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., încadrare care include şi alineatele (3) şi (4).
Ori, potrivit art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen., instanţa a inclus în calificarea faptei şi înşelăciunea în convenţii, respectiv prin emiterea unui C.E.C. fără a avea provizia necesară.
Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt, este evident că, activitatea infracţională a inculpatului se încadrează în prevederile art. 2 şi art. 5, respectiv înşelăciunea prin folosirea de mijloace frauduloase cu consecinţe grave.
Pe de altă parte, instanţa avea obligaţia de a analiza şi motiva fiecare situaţie prevăzută de textele de lege invocate.
Văzând neconcordanţa dintre considerente şi minuta deciziei, Curtea va admite recursurile şi în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa hotărârile şi va trimite cauza spre rejudecare în aceste limite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul D.T.N., împotriva deciziei penale nr. 208 din 11 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2005. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 577/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
