ICCJ. Decizia nr. 5294/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 3162/1997 la Tribunalul Iași, petentul S.D. a solicitat îndreptarea erorilor materiale din:
- rechizitoriul nr. 526/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași;
- sentința penală nr. 204 din 28 mai 1998 a Tribunalului Iași;
- decizia penală nr. 316/1998 a Curții de Apel Iași;
- decizia penală nr. 717/2000 a Curții Supreme de Justiție.
A motivat că, din eroare a fost considerat de organele judiciare, administrator al SC F.I. SRL Bacău, deși această calitate o avea numitul M.M., participant la infracțiunea comisă de inculpatul A.S., eroare care a fost preluată ulterior și de cele trei instanțe.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 195 C. proc. pen., și a depus hotărârile judecătorești mai sus-menționate și adrese emise de C.C. Bacău - D.G.F.P. Bacău și Poliția municipiului Bacău.
Prin încheierea din 1 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași cererea a fost respinsă cu motivarea că împrejurările invocate de petent nu pot fi considerate erori materiale în înțelesul art. 195 C. proc. pen., ci vizează modul în care au fost apreciate probele în cursul soluționării cauzei.
Pe de altă parte s-a motivat că și în ipoteza dovedirii realității aspectelor invocate de petent menționarea calității de administrator al SC F.I. SRL Bacău, față de acesta nu reprezintă o eroare materială, ci o apreciere de fond iar pentru unele din actele procedurale menționate de petent, cererea de îndreptare a eventualelor erori materiale trebuie adresată organului judiciar emitent, în speță parchetului care a emis rechizitoriul.
împotriva acestei încheieri a declarat apel condamnatul S.D. invocând nelegalitatea hotărârii.
Prin decizia penală nr. 174 din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibil, apelul.
Pentru a hotărî astfel, a motivat că potrivit art. 195 alin. (1) C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui articol procedural se îndrepta de însuși organul de urmărire penală sau de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. Pe cale de consecință Tribunalul Iași investit cu cererea petentului nu era competent material să îndrepte eventualele erori materiale cuprinse în conținutul rechizitoriului întocmit de parchet și în deciziile pronunțate de Curtea de Apel Iași și Curtea Supremă de Justiție.
S-a mai arătat că prin calea aleasă de petent acesta încearcă să obțină modificarea calității sale reținută cu putere de lucru judecat prin decizia Curții Supreme de Justiție printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale adresată Tribunalului Iași, cerere care este nefondată.
în final, Curtea a motivat că încheierile care se pronunță în dosarele penale pot fi atacate cu recurs numai atunci când legea prevede în mod expres acest lucru, în celelalte cazuri ele pot fi atacate cu recurs odată cu fondul. Deoarece pentru încheierea de îndreptare a erorilor materiale prevăzute de dispozițiile art. 195 C. proc. pen., legea nu prevede cale de atac separată, iar fondul cauzei a fost soluționat definitiv de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 717/2000, apelul este inadmisibil.
Nemulțumit și de această hotărâre petentul S.D. a declarat recurs, reiterând motivele din cererea de apel.
Recursul este fondat.
Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite este reglementată în capitolul V al titlului V din Codul de procedură penală intitulat acte procesuale și procedurale comune, în art. 194 - art. 196.
Potrivit art. 195 alin. (3) C. proc. pen., despre îndreptarea efectuată, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, după caz, întocmește un proces verbal sau o încheiere, făcându-se mențiune și la sfârșitul actului corectat.
Pentru această procedură legiuitorul nu a stabilit un termen în care o astfel de cerere poate fi făcută și nici dacă îndreptarea erorilor materiale se referă numai la hotărârile nedefinitive.
Erori materiale pot fi cuprinse și în hotărâri judecătorești definitive cum ar fi decizia pronunțată în calea de atac a recursului și care impun cu ocazia executării hotărârii îndreptarea lor.
Având în vedere denumirea de încheiere folosită în art. 195 alin. (3) C. proc. pen., prin referire la dispozițiile ar.3851 pct. 3 C. proc. pen., potrivit cărora încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs instanța de apel deși a analizat pe fond încheierea atacată a respins apelul ca inadmisibil.
Codul de procedură penală nu reglementează explicit posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva încheierilor pronunțate în materia îndreptării erorilor materiale așa cum această procedură și căile de atac sunt reglementate în Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu.
Potrivit art. 2813alin. (1), încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 2811precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.
Având în vedere că potrivit art. 721 C. proc. civ., dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială, ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. Se impune ca soluționarea cererii să se facă ținând seama dispozițiilor din acest cod cu privire la căile de atac.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât legiuitorul civil a prevăzut în art. 318 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 1201 din O.U.G. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 53 din Legea nr. 219/2005 ca hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale .., pe când în materia procesului penal a abrogat recursul în anulare prin art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004.
în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul a fost admis, decizia casată cu trimitere pentru rejudecare la Curtea de Apel Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5296/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5295/2005. Penal → |
|---|
