ICCJ. Decizia nr. 557/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 557/2005
Dosar nr. 5712/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiţionarul B.L. împotriva rezoluţiei nr. 118/P/2004 din 28 aprilie 2004 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 118/2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200.000 lei.
S-a reţinut că petiţionarul B.L., victimă a unui accident de circulaţie petrecut în anul 1991, a obţinut prin sentinţa civilă nr. 1553 din 2 octombrie 1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5734 din 12 octombrie 1998 a Curţii de Apel Craiova, obligarea făptuitorului S.G. la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată în sumă totală de 8.761.000 lei.
Pentru executarea creanţei, s-a format dosarul de executare silită nr. 584/E/1998, executorul C.C. constatând achitat debitul prin procesul verbal din 23 octombrie 1998.
Pe baza referatului întocmit de acesta şi în conformitate cu dispoziţiile art. 403 C. proc. civ., judecătorul P.N. a pronunţat încheierea din 17 februarie 1999, constatând desăvârşită executarea.
Împotriva celor doi făptuitori, petiţionarul B.L. a formulat plângere penală solicitând tragerea lor la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât au hotărât încheiată executarea silită a sentinţei civile nr. 1553 din 2 octombrie 1997, deşi el formulase o nouă acţiune de reactualizare a sumei ce făcea obiectul debitului.
Prin rezoluţia nr. 118/P/2004 din 28 aprilie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii C.C. şi P.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
S-a constatat că persoana vătămată nu a solicitat reactualizarea sumei de bani cuvenite şi a încasat-o, precizând că nu mai are pretenţii faţă de debitor.
Hotărârea judecătorească fiind definitivă, ea a fost pusă în executare potrivit dispoziţiilor legale.
Pretenţiile formulate ulterior de petent au fost respinse prin sentinţa civilă nr. 527/1999 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia penală nr. 1154/2000 a Curţii de Apel Craiova.
În consecinţă, fapta penală pretins săvârşită neexistând, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc şi magistratul-judecător.
Legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neurmărire au fost verificate de instanţa de judecată care a apreciat că soluţia dispusă de procuror este conformă probatoriului administrat în cauză, acţiunea penală neputând fi pusă în mişcare în lipsa săvârşirii unor activităţi care să aibă caracter nelegal.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs petiţionarul B.L., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei penale atacate şi infirmarea rezoluţiei de neurmărire penală dispusă de procuror.
Prin motivele de recurs depuse în scris, petiţionarul a arătat şi că soluţionarea dosarului de către instanţa de fond a avut loc în absenţa sa, deoarece a fost citat pentru o altă oră decât cea la care s-a judecat cauza.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, bazată pe analiza materialului probator administrat în cauză şi din care nu rezultă săvârşirea de către făptuitorii C.C. şi P.N. a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Atât executorul judecătoresc, cât şi magistratul judecător şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale şi nu i-au cauzat petiţionarului, prin faptele lor, vreo vătămate a intereselor sale legitime.
Citarea părţilor în dosarul instanţei de fond s-a făcut pentru ora 12,00 a zilei de 8 septembrie 2004, termen de judecată la care cauza s-a soluţionat.
Părţile citate au lipsit la apelul făcut în şedinţă publică, nefiind consemnată prezenţa petiţionarului după strigarea cauzei; chiar în situaţia în care acesta s-ar fi prezentat în sala de judecată după judecarea cauzei, el putea solicita instanţei de judecată să ia act de această împrejurare şi să depună concluzii. Neexistând dovezi în acest sens, Curtea constată că judecarea cauzei a avut loc cu respectarea prevederilor art. 175 şi următoarele C. proc. pen.
Constatând că motivele invocate în recurs, prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 21 C. proc. pen., nu sunt fondate, iar alte motive de casare nu există, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.L. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 555/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 558/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
