ICCJ. Decizia nr. 558/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 558/2005
Dosar nr. 6740/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti sub nr. 163/ P din 9 august 2004, petenta a solicitat începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor I.C. şi P.C., ambii magistraţi la Judecătoria Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A motivat că prin sentinţa penală nr. 1897 din 29 aprilie 2004, judecătorul I.C., preşedintele Judecătoriei Piteşti a aprobat în mod abuziv, pe calea ordonanţei preşedinţiale, oprirea executării silite pornită în dosarul execuţional nr. 255/2004, pentru aducerea la îndeplinire a deciziei nr. 1255 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş, irevocabilă, prin Decizia penală nr. 1945/ R din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Referitor la judecătoarea P.C. aceasta a „admis pe bază de interese şi corupţie" contestaţia la executare formulată de H.V., pronunţând sentinţa civilă nr. 2570 din 4 iunie 2004 în dosarul nr. 4100/2004 al Judecătoriei Piteşti, prin care a dispus în mod abuziv şi nelegal anularea formelor de executare săvârşite în dosarul execuţional nr. 255/2004.
Prin rezoluţia din 31 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus, conform art. 228 alin. (7) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi magistraţi, deoarece nu s-a constatat existenţa unor date sau indicii, în sensul că, cei doi judecători ar fi comis vreo faptă penală.
Nemulţumită de rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată M.M. a făcut plângere în termenul prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., la Curtea de Apel Piteşti, instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Prin sentinţa nr. 99/ F din 2 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a motivat că, prin sentinţa civilă nr. 2570 din 4 iunie 2004, pronunţată de judecătoarea P.C., a fost admisă contestaţia la executare formulată de H.V., în contradictoriu cu intimata M.M. şi H.M. şi s-a dispus anularea formelor de executare în dosarul nr. 255/2004. S-a avut în vedere că titlul executor, Decizia nr. 1255/2003 a Curţii de Apel Piteşti şi nu sentinţa civilă nr. 2297/2001 a Judecătoriei Piteşti cum greşit se motivează, nu-i este opozabilă contestatoarei H.V., deoarece judecata s-a purtat numai între M.M. şi H.M.
Tot astfel, suspendarea pe cale de ordonanţă preşedinţială a unei hotărâri judecătoreşti de către judecătorul I.C., în raport şi de precizările făcute în considerentele sentinţei civile nr. 2579/2004 privind caracterul de bun comun al terenului revendicat şi că doar unul din proprietari a fost chemat în judecată nu poate constitui temei al tragerii la răspundere pentru săvârşirea vreunei infracţiuni.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana vătămată M.M., care a susţinut în esenţă, aceleaşi aspecte invocate în plângerile adresate procurorului şi Curţii de Apel Piteşti.
A susţinut că, cei doi magistraţi au făcut precizări nefondate şi netemeinice asupra aşa-zisului caracter de bun comun a terenului şi asupra coproprietăţii cu numita H.V., care sunt simple afirmaţii nesusţinute de acte.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 246 C. proc. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din conţinutul plângerii şi a declaraţiei persoanei vătămate nu rezultă indicii sau date în legătură cu săvârşirea vreunei fapte penale (interes personal, primirea de bani sau alte foloase, ură, duşmănie etc.).
Hotărârile pronunţate de cei doi magistraţi nefavorabile petentei, ştiut fiind că într-o procedură contencioasă una dintre părţi pierde, iar cealaltă câştigă, sunt motivate şi chiar dacă ar fi greşite. Partea nemulţumită are la îndemână căile de atac prevăzute de lege.
În lipsa unor date sau indicii că magistraţii ar fi comis o faptă penală cu ocazia judecării proceselor la care se referă petenta, soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru neexistenţa faptei, menţinută şi prin hotărârea supusă recursului de faţă este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 258 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.M., împotriva sentinţei penale nr. 99 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 559/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
