ICCJ. Decizia nr. 573/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea din 30 martie 2005 petentul C.M.M. a cerut desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 402/P/2004 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție conform dispozițiilor art. 2781C. proc. pen.
Plângerea este formulată în termeni generali și sentențioși în genul:
" - dovedirea unor acte de corupție pe care le suspectăm la nivelul magistraților judecători, iar acum scopul prezentei plângeri s-a amplificat cu dovedirea unor acte de corupție pe care le suspectez și la nivelul unor procurori cu munci de răspundere". Acest mod de prezentare continuă pe 16 pagini tehnoredactate.
în esență petiționarul conchide: "Am observat că se încalcă cu bună știință art. 1, 2, 3, 4, 51, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 200, 202, 210, 216, 255, 277 C. proc. pen., și Constituția României care scrie negru pe alb nimeni nu este mai presus de lege. Suspiciunea infracțiunii de fals intelectual asupra magistraților judecători T.V. și A.C. de la Curtea de Apel Iași se datorează nerespectării acestora a articolelor 292, 298, 129, 261 C. proc. pen."
Din actele dosarului, rezultă că prin rezoluția nr. 402/P/2004 din 25 ianuarie 2005 Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea formulată de petiționarul C.M. împotriva judecătorilor T.V. și A.C. de la Curtea de Apel Iași, pentru abuz în serviciu contra intereselor personale a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Se reține că petentul, bolnav de schizofrenie paranoidă, aflat în evidența Spitalului de Psihiatrie Mugeni, jud. Vaslui a formulat mai multe acțiuni civile având în principal ca obiect reconstituirea dreptului său de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 328 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Iași în completul de judecată format din judecătorii T.V. și A.C. admițând apelul lui C.M. împotriva sentinței civile nr. 1349/2003 a Judecătoriei Huși, a rejudecat cauza și pe fond a respins acțiunea lui C.M.M. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană Vaslui și Comisia Locală Stănilești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi judecători a motivat că hotărârile pronunțate de judecători sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege și nu pot constitui fapte penale în funcție de nemulțumirile părții ale cărei acțiune este respinsă.
împotriva rezoluției petentul s-a plâns la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția nr. 3605/66 din 3 martie 2005 a respins plângerea ca neîntemeiată.
Plângerea petentului adresată înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în baza art. 2781C. proc. pen., este nefondată și urmează a fi respinsă.
în plângerea penală petiționarul invocă CONSTITUȚIA ROMâNIEI.
Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție Justiția se înfăptuiește în numele legii iar conform aliniatului 3 al aceluiași articol Judecătorii sunt independenți și se supun legii.
Prin urmare magistratul aflat în compunerea instanței de judecată, nu soluționează cauza, în nume propriu și în contradictoriu cu părțile. Acesta se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii fiind independent atât față de celelalte puteri din stat dar și față de părți.
Așa fiind, magistratul chiar dacă soluționează greșit o cauză, se află în cadrul prezumției de bună credință, hotărârea putând fi îndreptată pe căile de atac prevăzute de lege. Răspunderea penală a magistratului poate interveni în mod excepțional în situația în care încalcă legea cu rea credință, cu intenția vădită de a prejudicia o parte.
Or acest fapt nu s-a dovedit în cauză. Dimpotrivă petentul este cel care își exercită abuziv drepturile procesuale învinuind magistrații fără temei, ceea ce potrivit art. 721, 723 și 108 C. proc. civ., dispoziții de aplicare generală, constituie abuz de drept iar demersul său (plângerea penală împotriva judecătorilor), în raport de aceste considerente este inadmisibil.
în concluzie, rezoluția de urmărire penală a magistraților a fost legală și temeinică astfel că potrivit art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, plângerea lui C.M.M. împotriva acesteia și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat
| ← ICCJ. Decizia nr. 610/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 568/2005. Penal → |
|---|
