ICCJ. Decizia nr. 615/2005. Penal

Prin plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petiționarul R.O. a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată penală a făptuitorilor P.I. și I.C., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, D.I. judecător la Judecătoria Râmnicu Sărat și J.I., M.I. și R.I. lucrători de poliție la I.P.J. Buzău, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 246, 264 și 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)

în motivarea cererii, petiționarul a arătat că:

- Procurorul P.I. a efectuat acte de urmărire penală în dosarul nr. 1413/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat care, pentru a-i putea dovedi vinovăția și a-l trimite în judecată, l-a determinat pe învinuitul S.A., folosind presiuni și amenințări, să facă afirmații mincinoase, iar I.C. prim procuror la același parchet "a fost părtaș la fabricarea acestui dosar și a contribuit la condamnarea mea";

- D.I., judecător la Judecătoria Râmnicu Sărat, influențat de procurori a pronunțat o hotărâre de condamnare nelegală și netemeinică;

- J.I., comisar șef (fost inspector șef la I.P.J. Buzău), M.I., comisar șef și R.I., comisar, din cadrul I.P.J. Buzău au făcut "intervenție și trafic de influență pe lângă Tribunalul Buzău ca să nu se pună în mișcare acțiunea penală împotriva lui C.L., pentru infracțiunea de înșelăciune".

în urma verificărilor făcute, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 144/P/2004 din 31 ianuarie 2005, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții făptuitori, cu motivarea că din nici o probă nu rezultă că aceștia au săvârșit vreuna din faptele sesizate.

împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul R.O., care a fost adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 521/II/"/2005 din 18 februarie 2005, a respins plângerea formulată de petent, cu motivarea că, în urma verificărilor făcute nu s-au constatat elemente abuzive din partea procurorilor și judecătorilor care au soluționat cauza și nici intervenții ori cercetări abuzive din partea celorlalți făptuitori.

împotriva acestei din urmă rezoluții, petentul R.O. a formulat plângere, considerând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând desființarea ei și trimiterea dosarului la parchet, pentru efectuarea de acte de urmărire penală față de persoanele reclamate și trimiterea lor în judecată.

Asupra plângerii de față;

Potrivit art. 2781C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Analizând actele și lucrările de la dosar prin prisma textului de lege citat, se constată că petentul R.O. în mod greșit a adresat plângerea înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât obligația de judecată a acesteia revine Curții de Apel Ploiești, având în vedere împrejurarea că faptele pentru care s-a cerut trimiterea în judecată a făptuitorilor sunt date, prin lege, pentru judecată, în competența acesteia.

în consecință, s-a constatat că plângerea formulată de petentul R.O. împotriva rezoluțiilor nr. 144/P/2004 din 31 ianuarie 2005 și nr. 521/II/2/2005 din 18 februarie 2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, este de competența Curții de Apel Ploiești, căreia i s-a trimis dosarul pentru soluționare.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 615/2005. Penal