ICCJ. Decizia nr. 676/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 369 din 11 octombrie 2004, Tribunalul Mureș, secția penală, a condamnat inculpatul F.N. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2009 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Tg. Mureș și a contopit restul de 551 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca în final acesta să execute 10 ani și 6 luni închisoare.

A respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă N.F.

A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă N.R. și a obligat inculpatul să plătească acesteia 2.800.000 lei despăgubiri civile.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat briceagul folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

S-a reținut că, în seara zilei de 21 ianuarie 2004, inculpatul a sustras prin amenințarea părții vătămate, cu un briceag, suma de 2.800.000 lei.

Invocând împrejurarea că are doi copii minori, inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia nr. 196/ A din 3 decembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, a aplicat o pedeapsă judicios proporționalizată, iar motivul invocat de apelant nu constituie criteriu de individualizare în sensul dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Invocând același motiv, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, solicitând reducerea pedepsei aplicate de prima instanță și menținută de instanța de control judiciar prin respingerea apelului declarat împotriva hotărârii acesteia.

Recursul este nefondat:

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat pericolul social deosebit al faptei, îndreptat împotriva unei persoane în vârstă, precum și perseverența infracțională a inculpatului, care a săvârșit această din urmă infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, după ce beneficiase de un act de clemență.

Aceste împrejurări, coroborate cu împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, impun concluzia că pedeapsa a fost just individualizată, reprezintă o ripostă socială adecvată, este aptă a îndeplini scopul și funcțiile acesteia conform art. 52 C. pen. și nu există temeiuri care să justifice reducerea acesteia.

în acest sens, în baza art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuie să țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuază răspunderea penală.

Greutățile familiale nu constituie criteriu de individualizare a pedepselor. Acestea trebuie să constituie o ripostă socială adecvată gravității infracțiunii, ele neputându-se stabili diferențiat în funcție de faptul dacă inculpații au greutăți de familie, mai mari sau mai mici, sau nu au astfel de greutăți.

Ca atare, respingând apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., vizat de inculpat, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

în fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. B) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul F.N. a fost obligat, potrivit dispozitivului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 676/2005. Penal