ICCJ. Decizia nr. 58/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 328 din 29 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului A.G., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 1 iulie 2004 la zi și s-a reținut de la 17 iunie 2004.
în baza art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 56.472.714 lei despăgubiri civile către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate București.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului de 400.000 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în fapt că în anul 1989 victima A.F. a fost părăsită de soț și de atunci a locuit cu numai unul din copii, inculpatul A.G.
Atât victima cât și inculpatul consumau separat băuturi alcoolice.
Atunci când era în stare de ebrietate inculpatul își bătea mama, motivând că aceasta nu gătea sau că refuză să-i dea bani.
în după-amiaza de 9 noiembrie 2003 cum a susținut inculpatul, fără să fie prezentă acasă în timpul zilei, a găsit-o pe A.F. căzută în stare de inconștiență în șopronul casei, cu rochia ridicată la nivelul sânilor, fără chilot.
Această constatare a făcut-o inculpatul în jurul orei 18,30 oră până la care afirmă că dormise și a mers la sora sa A.L., căreia i-a relatat situația mamei. A.L. nu a considerat necesar să își viziteze mama dar i-a cerut inculpatului să nu o bată mai ales dacă era sub influența băuturilor alcoolice.
în noaptea de 9 noiembrie 2003 inculpatul a stat la un bar, cu excepția unei scurte perioade când, în jurul orei 1,00, a mers acasă și neconstatând modificări în starea mamei a ridicat-o din șopron și a dus-o într-o cameră unde a întins-o pe pat.
în dimineața zilei de 10 noiembrie 2003 inculpatul, de la bar, a plecat direct la pădure unde îngrijea animalele pădurarului, iar la prânz când a ajuns acasă că constatat că situația mamei era aceeași, ceea ce l-a și determinat să apeleze la administratorul barului care a sunat salvarea.
A.F. a decedat la 14 noiembrie 2003 la Spitalul Clinic de Urgență București.
Conform raportului de autopsie, moartea numitei A.F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral operat în cadrul unui politraumatism la un organism cu tare organice: leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu și de corp plan-dur, fiind exclusă deci o cădere accidentală a victimei, care să îi fi produs leziunile astfel descrise, repetabilitatea loviturilor având caracter activ.
După săvârșirea faptei inculpatul a intrat în panică încercând să alerteze rudele, care să constate starea mamei sale.
Realizând totuși gravitatea faptei, abia în ziua de 10 noiembrie 2004, ora 13,00, inculpatul l-a rugat pe administratorul barului să sune ambulanța.
A.L., sora inculpatului, a aflat indirect de anunțarea ambulanței fapt ce a determinat-o să meargă la locuința mamei sale, pe care a întrebat-o cine a bătut-o și aceasta a afirmat în mod repetat A.G.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța a avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei, dat de modalitatea de săvârșire, inculpatul a aplicat numeroase lovituri mamei sale, după care a lăsat-o în șopron o perioadă de timp fără a-i dat ajutor și fără a o transporta la spital, consecințele faptei soldate cu decesul mamei sale, atitudinea de negare a faptei, deși probele analizate conduc la concluzia că el este autorul infracțiunii de omor calificat, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, cunoscut în comună ca o persoană care consuma băuturi alcoolice și o bătea frecvent mama sa folosind diferite pretexte.
Față de cele reținute, tribunalul a considerat că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, iar scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.
împotriva sentinței penale nr. 328 din 29 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița a declarat apel inculpatul A.G., criticând-o pentru netemeinicie.
S-a reținut de către instanța de control judiciar că în motivarea apelului inculpatul ar fi susținut, prin apărătorul său, că pedeapsa aplicată este prea mare și că prima instanță nu a ținut cont de împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta și că nu are antecedente.
Analizând apelul declarat de inculpat în raport de această critică Curtea a constatat că apelul nu era întemeiat și l-a respins ca atare.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată a fost bine individualizată ținându-se cont de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind orientată spre minim.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând apărările invocate în fața primei instanțe dar și în memoriul scris, depus la dosar cu ocazia judecării apelului.
în esență recurentul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat, însă pentru un alt motiv ce urmează a fi avut în vedere din oficiu de către înalta Curte.
Potrivit art. 3859pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat, printre altele, cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului".
Examinându-se decizia instanței de apel, din oficiu, în lumina cazurilor de casare arătate în art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se constată că aceasta este afectată de o omisiune esențială în sensul art. 3859pct. 10 C. proc. pen., deoarece, cu toate că prin motivele scrise de apel inculpatul a invocat și greșita reținere a situației de fapt, solicitând să i se dea posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile, instanța de apel nu a examinat și acest motiv.
Dacă ar fi studiat cu atenție memoriile depuse la dosar de inculpat instanța de control judiciar ar fi constatat că acesta se referă implicit la o eventuală schimbare a calificării juridice a faptei, motiv care ar fi trebuit analizat alături de celelalte.
Nepronunțându-se asupra unui motiv esențial de apel și neexaminând nici din oficiu cauza sub toate aspectele, de fapt și de drept, instanța nu a soluționat pe fond apelul ceea ce presupune o încălcare a prevederilor art. 371 C. proc. pen., având drept consecință casarea hotărârii pronunțate în apel, prin admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și rejudecarea apelului de către aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va analiza toate susținerile inculpatului și va verifica apărările acestuia și în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 515/2005. Penal → |
|---|
