ICCJ. Decizia nr. 680/2005. Penal. Art.257,215 alin1 c pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 680/2005
Dosar nr. 3841/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 624 din 4 noiembrie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia penală, a condamnat pe inculpata Z.Z. la:
- şapte pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 257 C. pen. (şapte fapte) pe care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare;
- cinci pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. (5 fapte) pe care le constată graţiate în temeiul art. 4 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilind termenul de încercare la 5 ani, precum şi obligaţiile inculpatei pe durata acestuia.
A constatat că numitele P.A., J.F. şi I.C. nu au calitate de părţi civile în cauză şi a respins pretenţiile acestora.
A constatat că părţile vătămate HG, P.D., R.G. şi V.O. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
A confiscat de la inculpată, în folosul statului, 27,1 milioane lei şi 700 dolari S.U.A.
S-a reţinut că, în perioada anului 2000, inculpata Z.Z. a săvârşit mai multe infracţiuni de înşelăciune şi trafic de influenţă, obţinând de la mai multe persoane diferite sume de bani, promiţându-le că le va rezolva diferite probleme, pretinzând că este avocată sau cunoaşte persoane cu funcţii importante din diferite instituţii ale statului sau la societăţi comerciale.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere că inculpata a desfăşurat o amplă activitate infracţională, dar şi de dorinţa persoanelor precizate de a-şi rezolva problemele pe căi nelegale, precum şi de cuantumul sumelor solicitate de aceasta, care nu este unul foarte mare. De asemenea, instanţa de fond a mai avut în vedere că inculpata este la primul conflict cu legea penală, iar starea sănătăţii acesteia este precară.
Pentru a respinge pretenţiile civile, instanţa de fond a avut în vedere că persoanele menţionate au calitatea de cumpărători de influenţă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 256 alin. (2) C. pen.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând schimbarea încadrării juridice din 7 infracţiuni de trafic de influenţă şi 5 infracţiuni de înşelăciune în 12 infracţiuni de înşelăciune şi reindividualizarea pedepsei.
Împotriva aceleeaşi sentinţe a declarat apel P.A., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă în infracţiunea de înşelăciune şi obligarea inculpatei la plata sumei de 25.000.000 lei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 109/ P din 20 mai 2004, a admis apelul declarat de procuror şi a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat aplicarea prevederilor art. 861 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, apelul declarat de P.A. a fost respins, ca nefondat.
S-a reţinut că, în raport de multitudinea faptelor comise, de împrejurările în care le-a săvârşit, scopul urmărit şi consecinţele faptelor, precum şi de perseverenţa infracţională, nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpata Z.Z. şi partea civilă P.A.
Procurorul a susţinut că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, în mod greşit instanţa de apel respingând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de trafic de influenţă (5 fapte).
Inculpata a susţinut că pedeapsa este greşit individualizată, referitor la modalitatea de executare.
Partea civilă a susţinut că în mod greşit nu a fost obligată inculpata să-i restituie suma de 25.000.000 lei pe care a înmânat-o inculpatei.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul juridic special al infracţiunii de trafic de influenţă îl constituie relaţiile sociale a căror normală desfăşurare implică combaterea şi reprimarea faptelor acelor persoane care, speculând influenţa lor pe lângă un funcţionar public sau funcţionar, creează o stare de neîncredere în legătură cu certitudinea funcţionarului, lăsând să se creadă că aceştia ar putea fi corupţi şi determinaţi să facă ori să nu facă acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu.
Una din cerinţele esenţiale care întregesc latura obiectivă a conţinutului infracţiunii de trafic de influenţă, alături de elementul material, constă în aceea ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public sau funcţionarului, în sensul că se bucură în mod real de încrederea acestuia, că este în raporturi bune cu acesta.
Or, în raport de probele administrate, cu referire la faptele privind numiţii HG, R.G., I.G., V.O. şi P.D. şi pentru care s-a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea a cinci infracţiuni de înşelăciune, în mod judicios instanţele au reţinut că, în concret, cerinţa esenţială menţionată, pentru ca fapta să poată întruni elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, nu este îndeplinită. Ca atare, recursurile declarate în cauză se constată a fi neîntemeiate sub aspectul criticilor privind încadrarea juridică.
Pe de altă parte suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, este supusă mai multor condiţii de aplicare.
Între acestea, potrivit art. 861 alin. (1) C. pen., una din condiţii priveşte aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei.
Este de reţinut, sub un prim aspect, că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu se creează un drept ci o vocaţie pentru inculpat, întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei.
Or, în cauză, considerentele reţinute de instanţa de apel justifică concluzia că, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită, aşa încât recursul declarat de inculpată se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
Recursul declarat de numita P.A., constituită parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale urmează a fi respins în baza dispoziţiilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., potrivit cărora „banii sau orice alte bunuri primite se confiscă", prevederi în baza cărora, în mod corect, instanţele au procedat la confiscarea specială a sumei menţionate.
Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuţie nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, partea civilă P.A. şi inculpata Z.Z.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată şi recurenta parte civilă vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, de partea civilă P.A. şi de inculpata Z.Z. împotriva deciziei penale nr. 109/ P din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 674/2005. Penal. Art.211 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 682/2005. Penal. Art.220 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
