ICCJ. Decizia nr. 685/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 685/2005
Dosar nr. 6208/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1145 din 17 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul G.A. de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 13/2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 3402 din 14 iunie 2004, condamnatul G.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 13 din 10 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii petentul a arătat că este arestat din anul 1997 şi până în prezent a executat 7 ani din pedeapsă, iar în momentul arestării era posesorul unei locuinţe în comuna Leţcani, jud. Iaşi şi până în prezent nu cunoaşte în ce stare de degradare se află locuinţa, deoarece în momentul arestării sale imobilul nu era terminat definitiv.
În cauză a fost întocmită ancheta socială privind situaţia familială a condamnatului, de către Primăria comunei Leţcani, jud. Iaşi.
Faţă de concluziile referatului de anchetă socială prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale în înţelesul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul G.A., solicitând admiterea lui, desfiinţarea hotărârii atacată şi pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece după decesul soţiei sale, imobilul proprietatea sa a fost ocupat de alte persoane, iar el nu cunoaşte starea de degradare în care acesta se află.
Prin Decizia penală nr. 772/ A din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei, din care suma de 200.000 lei, onorariu de avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul G.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru reparaţia locuinţei sale, care se află într-o stare de degradare avansată.
Recursul declarat nu este fondat.
Conform art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din concluziile referatului de anchetă socială rezultă că într-adevăr, condamnatul deţine un imobil care, în prezent, după decesul soţiei sale nu este locuit de nici o persoană, însă acestea nu au caracterul unor împrejurări speciale în sensul textelor de lege menţionate, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului.
În consecinţă, în mod corect au apreciat atât prima instanţă cât şi cea de apel că motivele invocate de condamnat nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., urmând ca recursul declarat de condamnat să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul G.A. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 772/ A din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2005. Penal. Art.220 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 687/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
