Omor calificat. Premeditare. Împrejurări relevante
Comentarii |
|
Ameninţarea repetată a unei persoane cu moartea, o durată mai mare de timp, urmată de deplasarea inculpatului înarmat cu topor şi cuţit la domiciliul victimei şi uciderea acesteia, întruneşte elementele caracteristice ale infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 175 lit. a) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 4582 din 3 August 2005
Prin sentința penală nr. 29 din 16 martie 2005, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen.
Instanța a reținut că, în seara zilei de 16 mai 2004, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și un topor și s-a deplasat cu autoturismul spre imobilul în care locuia fosta sa soție împreună cu părinții săi, parcând mașina pe un alt drum, pentru a nu fi observat de aceștia.
Inculpatul a pătruns în curtea imobilului prin escaladarea gardului, a forțat încuietoarea ușii de acces, iar apoi a intrat în dormitorul în care se afla fosta sa soție, pe care a prins-o cu mâna de gât și i-a aplicat repetat lovituri în zona inimii, după care și-a provocat o plagă înțepată în abdomen.
Prin decizia penală nr. 136 din 26 mai 2005, Curtea de Apel Pitești a respins apelul inculpatului.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, susținând că fapta sa constituie infracțiunea de omor prevăzut în art. 174 C. pen.
Recursul este nefondat.
La organele de poliție locale au fost primite, anterior faptei, repetate plângeri ale victimei prin care făcea cunoscut că este amenințată cu moartea de inculpat.
Se constată, deci, că hotărârea de a ucide victima a fost luată de inculpat mult anterior săvârșirii faptei.
Deplasarea inculpatului la domiciliul victimei înarmat cu toporul și un cuțit, reprezintă acțiuni neîndoielnice de premeditare și de pregătire a omorului.
în consecință, reținând că fapta inculpatului a fost corect încadrată juridic de instanțe, iar pedeapsa a fost corect individualizată, recursul a fost respins.
← Plângere în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau... | ICCJ. Decizia nr. 5388/2005. Penal → |
---|