ICCJ. Decizia nr. 5388/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 85 din 12 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate în baza art. 2781C. proc. pen., de către petiționarele F.T.M. și B.M. împotriva rezoluției din 24 februarie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. ("faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii"), pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ce s-a pretins a fi fost comisă de către inspector M.G.N. și subcomisar D.M. din cadrul D.G.P. a municipiului București, Secția 15 Poliție București în legătură cu activitatea de organ de cercetare penală desfășurată de aceștia împotriva petiționarelor în dosar nr. 3077/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acuzațiile aduse celor doi intimați în calitate de ofițeri de poliție judiciară în dosarul de urmărire penală nr. 3077/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 București, anchetă abuzivă pentru infracțiuni nedovedite, tergiversarea cercetărilor penale, instituire ilegală de sechestru asiguratoriu, sunt neîntemeiate dată fiind confirmarea în totalitate de către procuror a legalității actelor de cercetare penală efectuate în cauza penală amintită.
Prin recursurile declarate de petiționare se solicită admiterea plângerii cu motivarea că soluția adoptată în primă instanță contravine dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. c) C. proc. pen., atrăgând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Criticile sunt neîntemeiate.
La data de 11 mai 2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 4 București a înregistrat sub nr. 3077/P/2001 plângerea A.P. a blocului nr. 28 formulată împotriva numitelor F.T.M., fostă președinte a comitetului asociației, și B.M., fostă administrator a asociației de proprietari a blocului nr. 48 pe motiv că acestea refuză să preia gestiunea economico-financiară, materialele, cărțile de imobil și cărțile tehnice ale lifturilor, existând indicii că au creat o lipsă în gestiune.
Plângerea a fost înaintată pentru efectuarea cercetării la secția 15 poliție, unde a fost înregistrată sub nr. 1227749/2001 și repartizată spre instrumentare subcomisar D.M., din cadrul B.O.P.
în susținerea plângerii reprezentanții A.P. au depus ulterior și raportul Comisiei de Cenzuri din data de 15 mai 2001 din care s-a constatat că nu se poate justifica suma de 168.309.394 lei considerată ca prejudiciu adus de F.T.M. și B.M.
La data de 17 ianuarie 2002 s-a început urmărirea penală împotriva lui F.T.M. pentru fals, uz de fals, înșelăciune și evaziune fiscală efectuându-se percheziție domiciliată, autorizată de procuror, la 9 august 2002, și expertiza contabilă, care a concluzionat existența unui prejudiciu în cuantum de 462.165.208 lei, la data de 5 iunie 2002.
în luna septembrie 2002, dosarul a fost repartizat pentru soluționare inspectorul M.G.N. din cadrul B.C.P. care, la data de 2 septembrie 2002 și 16 octombrie 2003, a extins cercetările și față de B.M., pentru comiterea infracțiunilor de delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la uz de fals și înșelăciune.
La data de 16 iunie 2003 s-a dispus prin ordonanță luarea măsurilor asiguratorii instituindu-se sechestru pe cota parte indiviză din apartamentul comun al învinuitei B.M. (cealaltă învinuită neavând bunuri în proprietate).
Expertiza grafoscopică finalizată la 16 octombrie 2003 a stabilit că o parte din cele 50 cereri pentru acoperirea ajutorului bănesc conform O.U.G nr. 162/1999 au fost scrise/semnate de învinuite.
După terminarea cercetării penale dosarul a fost înaintat la parchet care a dispus restituirea în vederea completării urmăririi penale (efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă).
După îndeplinirea acestei măsuri, rămânând în continuare nejustificată suma de 450.131.753 lei prin Referatul de terminare a urmăririi penale din 13 ianuarie 2005 subinspector M.D. a propus trimiterea în judecată, astfel cum fusese dispus și anterior, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1); art. 2151alin. (1); art. 242, 288, 291 și 292 C. pen., cu art. 41 alin. (1) și art. 33 lit. a) C. pen. (învinuită F.T.M.) și respectiv art. 26 și art. 215 alin. (1); art. 2151alin. (1); art. 26 și art. 291 C. pen., cu art. 41 și art. 33 lit. a) C. pen. (învinuita B.M.).
Prin ordonanța din 8 aprilie 2005 procurorul, deși a confirmat în totalitate legalitatea activităților judiciare și mijloacelor de probă administrate la cercetarea penală, a apreciat că se impune: a) scoaterea de sub urmărire penală a celor două învinuite pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151alin. (1) cu art. 41 alin. (1) C. pen., în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., lipsa elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective a infracțiunii dată fiind lipsa unor probe certe că și-au însușit bani din gestiune b) scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 10.000.000 lei fiecare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru toate celelalte infracțiuni reținute în sarcina învinuitelor cu excepția art. 313 C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea plângerii spre competentă soluționare la Judecătoria sector 4 București.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este săvârșită de funcționarul public numai atunci când în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință îndeplinește în mod defectuos un act și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
în speță, actele de cercetare penală efectuate de intimați în dosarul de urmărire penală nr. 3077/P/2001, fiind confirmate în totalitate sub aspectul legalității acestora de către procuror, soluția adoptată în primă instanță în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se justifică.
Ca atare recursurile declarate de petiționare sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate recurentele în cauză la câte 100 RON cheltuieli judiciare statului.
| ← Omor calificat. Premeditare. Împrejurări relevante | ICCJ. Decizia nr. 5386/2005. Penal → |
|---|
