Contestaţie la executare. Recunoaşterea hotărârilor penale străine. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) se judecă de instanţa de executare sau de instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului. În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării şi a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanţă de executare, în sensul art. 418 şi art. 461 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată. Într-un atare caz, instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2912 din 8 Mai 2006
Prin sentința penală nr. 2974 din 8 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul F.R. în favoarea Curții de Apel Iași, cu motivarea că această instanță este, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competentă să soluționeze cauza, întrucât în circumscripția sa se află locul de deținere a contestatorului, fiind totodată instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, Curtea de Apel București.
Prin sentința penală nr. 21 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Iași și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Vaslui și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Curtea de Apel Iași a apreciat că, în raport cu infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat, instanța de executare, precum și instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, este Judecătoria Vaslui.
Examinând conflictul negativ de competență, potrivit art. 43 alin. (1), (3) și (7) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză competența de soluționare aparține Judecătoriei Vaslui pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Vaslui, condamnatul a solicitat să-i fie dedusă întreaga perioadă de detenție executată în străinătate și să-i fie aplicată conversiunea pedepsei, funcție de legislația statului român.
în motivarea cererii, condamnatul a arătat că, prin sentința penală nr. 7 Schw Vr 454/00 Hv 8/00 din 17 august 2000, a fost condamnat de Tribunalul de Land Eisenstadt din Austria la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, distrugere și viol, iar prin sentința penală nr. 22/E Hv 4/04t din 9 martie 2004 a Tribunalului Krems Am der Donau, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală.
Prin sentința nr. 164 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, au fost recunoscute în România sentința penală nr. 7 Schw Vr 454/00 Hv 8/00 din 17 august 2000 a Tribunalului de Land Eisenstadt și sentința penală nr. 22 E Hv 4/04t din 9 martie 2004 a Tribunalului Krems Am der Donau și s-a dispus transferul condamnatului din Austria în România.
Condamnatul a fost obligat să continue în România executarea pedepselor de 13 ani închisoare (prima sentință) și 1 an închisoare (cea de-a doua sentință).
în baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 8 ani, 2 luni și 23 zile de închisoare (din pedeapsa de 13 ani închisoare), cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința Tribunalului Krems Am der Donau, iar la pedeapsa rezultantă s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, condamnatul urmând să continue în România executarea pedepsei de 9 ani, 2 luni și 23 zile de închisoare.
în baza acestei sentințe, a fost emis de către Curtea de Apel București mandatul de executare a pedepsei închisorii.
înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române (alin. 1), iar hotărârile străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române (alin. 2).
în ceea ce privește conversiunea condamnării, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevăzută de legea română.
în cauza de față, întrucât contestatorul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, sunt aplicabile prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competență alternativă - între instanța de executare și instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului -, în ceea ce privește contestația întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) din același cod și o competență exclusivă a instanței ce a pronunțat hotărârea ce se execută, în cazul contestației la executare fundamentată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în cauză, Judecătoria Vaslui în mod greșit a apreciat că instanța de executare este Curtea de Apel București, declinând competența Curții de Apel Iași, instanță egală în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.
în speța de față, Curtea de Apel București nu reprezintă instanța de executare, ci reprezintă o instanță specială desemnată prin Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, pentru a recunoaște în România hotărârile pronunțate în străinătate și care a dispus transferul condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din țară.
Faza de executare a hotărârilor penale are ca obiect desăvârșirea activității de realizare a justiției penale, prin aducerea la înfăptuire a celor decise prin hotărârile penale definitive.
Organul care ordonă executarea hotărârii este instanța de executare.
Potrivit art. 418 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, prima instanță de judecată și numai în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de executare este Tribunalul București sau tribunalul militar teritorial cu sediul în București.
Deși activitatea de executare a hotărârii penale se desfășoară potrivit normelor de reglementare proprii fazei de executare, există însă unele corelații între aceste norme și cele din partea generală a Codului de procedură penală.
Astfel, instanța de executare, fiind prima instanță de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea regulilor privitoare la competență din partea generală a Codului de procedură penală.
Codul de procedură penală repartizează cauzele penale, sub raportul competenței după materie, acelor organe judiciare penale pe care le consideră potrivite pentru soluționarea lor, iar la repartizarea cauzelor penale se ține seama de calificarea faptelor săvârșite, fie în raport cu incriminarea lor tipică, fie în raport cu vreo variantă agravată a incriminării.
Repartizarea se referă la instanța căreia i se atribuie competența de a judeca fapta respectivă în primă instanță.
în cauză, raportat la infracțiunile pentru care F.R. a fost condamnat în străinătate - furt calificat, distrugere, viol și vătămare corporală -, instanța competentă material în România să judece astfel de infracțiuni în primă instanță este judecătoria, astfel că instanța de executare și totodată instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului este Judecătoria Vaslui.
Pentru aceste considerente, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Penal | Încheiere prin care instanţa de recurs dispune cu privire la... → |
|---|
