ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 95 din 3 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7046/2004, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat pe inculpata P.T.S., fostă U.- la:

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapte prevăzute la pct. 1-5 din rechizitor);

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. 1-6 din rechizitor), prin schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în total, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale. S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 C. pen.

în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și a art. 329 alin. (4) C. pen., inculpata a fost obligată la plat sumei de 1700 Euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de confiscare specială.

S-a dispus restituirea către inculpată a 3 albume fotografice și două agende ca mijloace materiale de probă, după rămânerea definitivă a sentinței.

în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 50 milioane lei vechi, daune morale, către partea civilă V.E.C. și la câte 6 milioane lei, cheltuieli judiciare către părțile vătămate F.M. și V.E.C.

Instanța a reținut, în esență, că, în perioada septembrie 2002 - iulie 2003, inculpata P.T.S. a recrutat, prin inducerea în eroare asupra activității ce urma să fie prestată, mai multe persoane de sex feminin din România (părțile vătămate: T.M., V.E.C., F.M.I., S.F. și S.R.M.), în vederea obligării acestora la practicarea prostituției în Spania și în Italia.

Prin decizia penală nr. 262/ A din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de inculpată, a desființat sentința numai sub aspectul laturii penale, înlăturând, în final, sporul de 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa finală principală de 3 ani închisoare. S-a menținut pedeapsa complementară. Totodată, a înlăturat din încadrarea juridică a faptei de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., aplicarea dispozițiilor at.41 alin. (2) din același cod. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata P.T.S. (fostă U.).

Recursul vizează cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 12 (când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni) și pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), inculpata solicitând, în principal, achitarea, iar, în subsidiar, aplicarea art. 81 C. pen., referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Examinând recursul, înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză niciunul dintre cazurile de casare invocate, întrucât ambele instanțe au stabilit corect, pe baza declarațiilor părților vătămate și ale martorilor audiați, săvârșirea celor două fapte penale (trafic de persoane și proxenetism), iar modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, a fost corect și judicios dispusă (prin privare de libertate).

Astfel, s-a reținut corect că inculpata, care de asemenea practica prostituția, a racolat părțile vătămate, prin inducerea lor în eroare, prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase (locuri de muncă într-o fabrică de încălțăminte, ca menajere în familii de cetățeni spanioli), pentru ca ulterior, să exercite presiuni prin amenințări, reținerea pașapoartelor, pentru a constrânge părțile vătămate să practice prostituția, în folosul inculpatei, beneficiara sumele obținute în acest mod.

Declarațiile date de părțile vătămate, de membrii familiilor lor în cursul urmăririi penale și menținute în instanța de fond, precum și declarațiile inculpatei care, parțial, a confirmat aceste susțineri, sunt relevante în acest sens.

în consecință, înalta Curte reține că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracțiuni (trafic de persoane și proxenetism), nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat nici sub aspectul subsidiar referitor la greșita individualizare a pedepsei, vizând modalitatea de executare și aplicarea art. 81 C. pen., deoarece, inculpata nu a avut o comportare sinceră, nu a regretat faptele grave săvârșite, încercând să inducă în eroare și instanțele de judecată în scopul exonerării sale de răspundere penală.

în raport cu această atitudine a inculpatei, precum și cu comportarea sa anterioară săvârșirii faptei (fără ocupație, încercând să obțină venituri mari din activități ilicite), înalta Curte apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea pedepsei în condițiile privării de libertate, așa cum, judicios, au dispus ambele instanțe.

Tot sub aspectul individualizării pedepsei, înalta Curte constată, de asemenea, că a fost stabilită și aplicată, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite, persoana inculpatei (infractor nesincer), cât și împrejurările care agravează răspunderea penală (concursul de infracțiuni).

în consecință, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.T.S. (U.).

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată a fost obligată la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 274/2006. Penal  Contestaţie la executare. Recunoaşterea hotărârilor penale... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Penal