Plângere prealabilă. Infracţiune prevăzută în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. Plângere îndreptată împotriva uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.
| Comentarii |
|
Plângerea prealabilă îndreptată împotriva uneia dintre persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen., cum sunt deputaţii sau senatorii, pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile arătate în art. 279 alin. (2) lit. a), se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, în temeiul art. 279 alin. (2) lit. c), în acest caz Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât prin prevederile art. 279 alin. (2) lit. c) legiuitorul a exceptat de la regula potrivit căreia plângerea prealabilă se adresează instanţei de judecată pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. (2) lit. a) cazurile când plângerea prealabilă este îndreptată împotriva uneia dintre persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 64 din 30 Ianuarie 2006
Prin plângerea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție la 3 octombrie 2005 persoanele vătămate B.R. și P.D. au solicitat tragerea la răspundere penală a lui M.M., având calitatea de deputat, pentru infracțiunile de insultă și calomnie prevăzute în art. 205 și art. 206 C. pen.
înalta Curte de Casație și Justiție constată că procesul penal se desfășoară, ca regulă, în două faze: urmărirea penală și judecata.
în ceea ce privește dreptul de a pune în mișcare acțiunea penală și de a sesiza instanța, regula este că ele aparțin procurorului.
Pentru anumite fapte legiuitorul, cu titlu de excepție, condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de manifestarea de voință a persoanei vătămate, exprimată prin introducerea unei plângeri prealabile la organele judiciare competente a dispune începerea procesului penal.
Astfel, potrivit art. 279 alin. (1) C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o atare plângere.
în legătură cu această categorie de fapte penale, prin art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. este instituită regula cu caracter general, potrivit căreia, în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, art. 184 alin. (1), art. 193, art. 205, art. 206, art. 210, art. 213 și art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), plângerea prealabilă se adresează instanței de judecată, dacă făptuitorul este cunoscut.
Prin dispozițiile înscrise, însă, la lit. c) din cadrul aceluiași alineat al articolului menționat este reglementată excepția de la această regulă, prevăzându-se că plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi județeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.
în legătură cu această ultimă prevedere, potrivit căreia plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală și atunci când o atare plângere vizează persoanele arătate în art. 29 pct. 1 C. proc. pen., este de observat că, între acele persoane, sunt cuprinse senatorii și deputații, conform lit. a) din cadrul acestui punct.
Rezultă deci că legiuitorul, prin dispoziția de principiu din art. 279 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 29 pct. 1 din același cod, a exceptat de la regula potrivit căreia plângerea prealabilă se adresează instanței de judecată pentru săvârșirea infracțiunilor menționate în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., situația când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui deputat.
întrucât plângerea formulată de persoanele vătămate B.R. și P.D. vizează infracțiunile prevăzute în art. 205 și art. 206 C. pen., pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și având în vedere că plângerea este îndreptată împotriva unui deputat, rezultă că plângerea a fost greșit adresată direct înaltei Curți de Casație și Justiție, ea impunându-se a fi adresată organului competent să efectueze urmărirea penală, potrivit art. 279 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., numai acesta având posibilitatea de a trimite în judecată persoana cercetată și de a investi instanța.
Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură penală cuprinde dispoziții privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după materie, competența după calitatea persoanei, competența funcțională și competența teritorială.
Din ansamblul normelor privitoare la competență, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracțiunilor săvârșite de senatori și deputați, competența de cercetare aparține, în faza de urmărire penală, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, iar în faza de judecată înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca atare, organul competent să efectueze urmărirea penală în cauză este Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 285 C. proc. pen., plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent. în aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.
Față de conținutul art. 285 C. proc. pen. și având în vedere că plângerea formulată de persoanele vătămate a fost greșit adresată direct instanței de judecată, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
| ← Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Arestarea inculpatului în cursul judecăţii. Cerere de... → |
|---|
