Încheiere prin care instanţa de recurs dispune cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Recurs. Inadmisibilitate
Comentarii |
|
Încheierea prin care instanţa dispune cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, poate fi atacată cu recurs, în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen., numai atunci când a fost pronunţată de prima instanţă sau de instanţa de apel. Recursul declarat împotriva unei astfel de încheieri, pronunţate de instanţa de recurs, este inadmisibil, întrucât încheierile instanţei de recurs premergătoare judecării cauzei au caracter definitiv, întocmai ca şi hotărârea pronunţată asupra fondului cauzei şi, ca atare, nu pot fi atacate cu un alt recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 1091 din 20 Februarie 2006
Prin încheierea nr. 47 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Neamț a fost admisă propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț cu privire la inculpatul B.A., cetățean străin și, în baza art. 1451 și art. 145 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, iar cu ocazia soluționării acestei căi de atac a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 136 alin. (1) lit. c), art. 1451 alin. (1) și (2) și art. 178 alin. (21) C. proc. pen. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei.
Instanța de recurs a considerat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile nu au legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, s-a constatat că dispozițiile art. 178 alin. (21) C. proc. pen. privesc citarea inculpatului care locuiește în străinătate, iar inculpatul se afla în România.
Referitor la celelalte texte considerate neconstituționale, s-a reținut că prima instanță a sesizat deja Curtea Constituțională, fiind inadmisibilă o a doua sesizare.
După respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin încheiere, Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 407 din 20 iunie 2005, a admis recursul declarat de inculpat, a casat încheierea nr. 47 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Neamț și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, întrucât a constatat că prima instanță, la judecarea cererii de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea ședinței de judecată, pronunțând o hotărâre lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale inculpatul a declarat recurs.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs.
Or, încheierile acestei instanțe premergătoare judecării cauzei au, ca și soluția pronunțată, caracter definitiv și nu pot fi atacate cu un alt recurs.
Este adevărat că prin modificările aduse art. 303 C. proc. pen., și anume prin introducerea alin. (6) al acestui articol, s-a stabilit că încheierea instanței în fața căreia se ridică o excepție de neconstituționalitate este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Exercitarea acestei căi de atac urmează, însă, a fi înțeleasă numai în legătură cu încheierile pronunțate de prima instanță și de cea de apel, orice altă interpretare fiind de natură a înfrânge principiul constituțional al legalității exercitării căilor de atac consfințit de art. 129 din legea fundamentală.
Ca atare, recursul inculpatului a fost respins ca inadmisibil.
← Contestaţie la executare. Recunoaşterea hotărârilor penale... | Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
---|