ICCJ. Decizia nr. 2188/2006. Penal
| Comentarii |
|
Petiționarul condamnat Șt.M., în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată de Tribunalul București, s-a adresat acestei instanțe cu cerere de întreruperea executării pedepsei, pe considerent că familia sa se confruntă cu mari greutăți financiare, astfel că, neîntreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni ar avea consecințe grave asupra acesteia.
Instanța, în raport de conținutul cererii, a încuviințat efectuarea unei anchete sociale privind condițiile de trai ale familiei petiționarului.
Față de conținutul anchetei sociale, de actele și lucrările de la dosar, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. și prin sentința penală nr. 1448 din 25 octombrie 2005, a respins cererea, ca nefondată, și l-a obligat pe petiționar la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sentința a fost atacată cu apel de către condamnat pe considerent că, deși a făcut dovada consecințelor grave care se pot produce pentru familia sa, în mod cu totul nejustificat i s-a respins cererea.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a examinat apelul condamnatului în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală 933/ A din 29 noiembrie 2005, a respins apelul declarat, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a motivat în considerentele deciziei adoptate că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică când a respins cererea, întrucât nu sunt temeiuri din conținutul cărora ar rezulta că familia condamnatului se află într-o împrejurare specială ca cea înscrisă la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Potrivit art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către condamnat, care a invocat aceleași critici ca și în apel, legate de vârsta înaintată a părinților, afecțiunile medicale pe care le prezintă, lipsa posibilităților materiale, toate într-un acord comun care nu fac nimic altceva decât să producă consecințe grave asupra membrilor familiei sale și de aceea se impune întreruperea executării pedepsei.
Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate, care ar constitui cazuri de casare potrivit pct. 171 _i 18 de la art. 3859C. proc. pen., de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins pentru considerente ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie, situație în care aceasta poate fi întreruptă cel mult 3 luni și o singură dată.
Din conținutul anchetei sociale aflată la dosarul primei instanțe efectuată la domiciliul recurentului-condamnat de către Primăria sectorului 3, rezultă că părinții acestuia sunt în vârstă, pensionari, însă în afară de recurent aceștia mai au 3 copii, două fete care sunt căsătorite și stabilite în Canada și un frate care locuiește tot în București, având familia sa.
Se mai arată că mama acestuia este pensionară cum de altfel și tatăl său și prezintă afecțiuni ca: cardiopatie ischemică, insuficiență circulatorie, psihopatie depresivă, fibrilație atrială, ambii frecventând cabinetul individual.
Față de conținutul anchetei sociale, cum și de dispozițiile textului de lege mai sus reprodus, se constată că familia condamnatului nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută de legiuitor, aceștia se confruntă cu afecțiuni, însă ele sunt de durată și nu se pot rezolva într-o perioadă scurtă de timp de numai 3 luni, iar în împrejurări deosebite aceștia pot apela la celălalt frate al recurentului.
Așa fiind, criticile invocate nu constituie cazuri de casare în sensul celor menționate și cum instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu prevederile legii iar din oficiu nu se constată alte cazuri de casare care să ducă la reformarea hotărârilor, recursul condamnatului Șt.M., se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3315/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1083/2006. Penal → |
|---|
