ICCJ. Decizia nr. 3315/2006. Penal
| Comentarii |
|
Petentul B.I. a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 3 noiembrie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. 365/II/2/2005, prin care a fost respinsă în parte plângerea formulată în temeiul art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției din 2 august 2005 dată în dosarul nr. 21/P/2005, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului F.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și 206 C. pen.
S-a susținut de către petent, atât oral cât și prin concluziile scrise, netemeinicia soluțiilor date de parchet prin ordonanțele de neîncepere a urmăririi penale, fără o analiză temeinică a faptelor reclamate, cât și fără a se administra probele în vederea dovedirii celor susținute.
Petentul a reclamat săvârșirea de către F.A. a unor fapte de abuz în serviciu deoarece, în perioada septembrie-decembrie 2004, acesta i-a interzis accesul, nejustificat, în incinta portului Constanța, deși acest aspect nu intra în atribuțiile sale de serviciu.
Petiționarul a susținut că deținea toate documentele cerute de lege pentru a-și desfășura activitățile comerciale potrivit obiectului de activitate al societății sale, că a primit amenzi contravenționale și i s-au întocmit dosare penale.
A reclamat petentul că parchetul a administrat probe, și nu a luat în considerare declarațiile date de martorul T.J.C.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:
Petiționarul a susținut că, începând cu luna octombrie 2004, i-a fost restricționată intrarea în incinta portului de către agenții de pază la porțile de acces din ordinul subcomisarului F.A., în mod abuziv, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 296 C. pen.
în cadrul cercetărilor efectuate s-a constatat că B.I. este administratorul SC H.M. SRL Constanța, având ca obiect de activitate aprovizionarea de nave.
Ca urmare a plângerilor formulate de petiționar, F.A. a fost cercetat și administrativ de conducerea I.P.J. Constanța.
A mai reținut instanța că, urmare neregulilor frecvente constatate la persoanele care intrau cu autoturismele în port, de comun acord cu conducerea A.P.M.C. s-au instituit filtre rutiere periodice, ocazie cu care au fost oprite toate autovehiculele, legitimate și unde s-au constatat încălcări ale dispozițiilor legale, s-a procedat în consecință.
în acest sens, în ce-l privește pe inculpat, acestuia i s-a întocmit dosarul penal nr. 1875/P/2005, unde este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și de fals.
în dosarul penal nr. 4226/2005, petiționarii B.I. și C.M. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și uz de fals, ambele dosare fiind în curs de soluționare.
Potrivit declarațiilor date de petent rezultă că pentru a ajunge la navele străine ce acostează la diferite dane, a obținut de la A.P.C., permisul de liberă trecere, avizat de Poliția de Frontieră, însă, cu toate acestea, a avut divergențe în momentul în care a vrut să tranziteze portul deoarece agenții de pază de la porțile de acces l-au informat că are accesul interzis.
Deși a încercat de mai multe ori să ia legătura cu F.A., acesta nu l-a primit în audiență.
în urma verificărilor susținerilor petentului, s-a întocmit raportul din data de 8 martie 2005 de către S.P.T.M. Constanța în care s-au menționat următoarele:
La 11 aprilie 2004 s-a înregistrat la S.P.M., sub nr. 452585, adresa A.P.M. Constanța nr. 1834/SDT prin care se solicita: !măsuri de verificare a modului de acces și circulație în portul C.", cu mențiunea că în ultima perioadă de timp s-au observat o serie de abateri cu implicații în transporturi ilicite de persoane și mărfuri, cu autovehicule care pătrund ilegal în incinta portuară sau se folosesc de permise de liberă trecere, bonuri zilnice de acces și legitimații false sau folosite abuziv de alte persoane; în situația în care, urmare a solicitării noastre, sunt identificate abateri, să luați măsurile corespunzătoare_".
Situația existenței unui număr mare de autoturisme care aveau acces în portul Constanța, cu sau fără legitimații de liberă trecere, era cunoscută din informațiile furnizate de un informator și de o serie de depistări de persoane cu bunuri fără documente de proveniență, pe care intenționau să le valorifice la bordul navelor străine acostate în port.
în aceste condiții, după înregistrarea acestei adrese de la A.P.M.C., s-au intensificat filtrele pe căile rutiere din interiorul portului, ocazie cu care, în timp, s-a întocmit o listă cu conducătorii auto care transportau diverse bunuri fără documente de proveniență, cu intenția de a le valorifica la bordul navelor străine.
Având în vedere competența B.O.P. pentru portul C. și rapiditatea deplasării cu autovehiculele, în special pe timp de noapte, depistarea acestor persoane se efectua întâmplător, cu ocazia filtrelor sau în baza unei informații primite, pentru verificarea căreia erau folosiți și agenți din cadrul SC C.S. SRL care asigură paza perimetrală și verificarea accesului în portul Constanța.
La 25 ianuarie 2005 s-a dispus interdicția de a intra în port și a autoturismelor, ca urmare a faptului că, în acest fel, se facilita scoaterea, apoi intrarea unor persoane care nu aveau acces în port, mai ales marinari străini.
La acest raport a fost atașată lista persoanelor identificate în acest sens, printre care figura și petiționarul B.I.
Ministerul Administrației și Internelor, I.P.J. Constanța, Secția de poliție transport Constanța, prin directorul general, a confirmat măsurile luate.
Având în vedere situația reținută în cauză, Curtea de Apel Constanța a apreciat că rezoluția dată la 3 noiembrie 2005 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 365/II/2/2005 este temeinică și legală și, prin sentința penală nr. 7 din 31 ianuarie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva acesteia.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul B.I., solicitând, prin avocat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea plângerii formulate și infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și a rezoluției nr. 365/II/2/2005 și începerea cercetărilor pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs formulat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la dispozițiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), invocat de petiționar, este de remarcat că infracțiunea prevăzută de acest text de lege se poate săvârși numai cu intenție directă, ceea ce implică reaua credință a autorului.
Raportând acest text de lege la situația de fapt reținută în cauză, se constată că făptuitorul F.A. a acționat în limitele atribuțiilor sale de serviciu, având ca scop buna desfășurare a activităților portuare și înlăturarea abaterilor constând în transporturi ilicite de persoane și mărfuri.
Astfel, în conformitate cu Regulamentul de acces și circulație emis de A.P.M.C. și avizat de Ministerul Transporturilor, o persoană poate avea acces în portul Constanța, cu autoturismul, numai în anumite condiții.
Din actele depuse la dosar rezultă că petiționarul se afla printre persoanele identificate ca fiind conducători auto în legătură cu care existau informații că desfășoară activități de transport marinari racolați de la bordul navelor străine, contracost, fără a deține autorizație de transport persoane.
Mai mult, petiționarului i-au fost aplicate sancțiuni contravenționale și este cercetat în dosarele penale nr. 96060/2005 și 95154/2005, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 291 C. pen., art. 288 C. pen.
Din cele menționate de petent, cât și din actele cauzei nu rezultă împrejurări care să conducă la concluzia că intimatul a acționat cu rea credință în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.
Or, în acest context, lipsind reaua credință a intimatului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în mod corect instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, menținând ca legale și temeinice rezoluțiile atacate.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2298/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2188/2006. Penal → |
|---|
