ICCJ. Decizia nr. 2298/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 48 din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul A.R., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., deoarece fapta nu există.
în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., s-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată B.I.E.
în fapt, instanța de fond a reținut că, inculpatul A.R. trăia în concubinaj cu numita S.M., mama minorei B. și locuia în locuința acesteia din comuna Cumpăna județul Constanța. La un moment dat inculpatul și-a schimbat comportamentul față de minoră, când mama ei pleca de acasă la serviciu (lucrând în ture) și anume se îmbrăca foarte sumar și căuta să o atingă sub diferite motive, în zone sensibile ale corpului, povestindu-i de multe ori unele bancuri cu subiecte erotice.
Astfel, la data de 24 aprilie 2004, în jurul orelor 20,00, profitând de faptul că mama minorei, parte vătămată, era plecată la serviciu, inculpatul a încuiat ușa de la locuință și prin amenințări și violență a întreținut raport sexual cu minora B.I.E.
Instanța de fond după examinarea probelor (plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, procesul verbal de confruntarea inculpatului cu victima, declarațiile inculpatului și ale martorilor) a apreciat că nu poate reține ca reală existența infracțiunii, că nu se poate răsturna prezumția de nevinovăție a unei persoane trimisă în judecată.
S-a reținut aceasta pentru că dubiile existente în dosar profită inculpatul.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și partea civilă B.I.E.
Parchetul prin apelul declarat solicită a se vedea că soluția de achitare a inculpatului este total eronată, din probele administrate rezultând vinovăția inculpatului și apoi trebuind a fi soluționate și cererile cu privire la acordarea daunelor morale solicitate de victimă.
Partea civilă prin apelul declarat, de asemenea, critică sentința pentru greșita achitare cât și pentru neacordarea daunelor morale la care este îndreptățită potrivit legii.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 38/ PM din 10 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de partea vătămată constituită parte civilă B.I.E. împotriva sentinței penale nr. 48din 28 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanța, privindu-l pe inculpatul A.R.
S-a desființat sentința penală nr. 48/2005 a Tribunalului Constanța și rejudecând:
în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., condamnă pe inculpatul A.R., la pedeapsa de 15 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
Face aplicare art. 71 și 64 C. pen.
Potrivit art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 29 aprilie 2004 la 1 mai 2004.
Inculpatul a fost obligat la 200.000.000 lei daune morale către partea civilă B.I.E.
în motivarea deciziei se rețin următoarele:
Inculpatul A.R., din luna septembrie 2002, a intrat în relații de concubinaj cu numita S.M. (mama minorei B.I.E.) locuind în imobilul acesteia și cu partea vătămată precum și cu fiul său din căsătoria anterioară pe nume A.V.
Din aprilie 2003 inculpatul a început să consume băuturi alcoolice și să aibă o ținută vestimentară sumară prin casă și ori de câte ori era în locuință numai cu partea vătămată, să-i spună bancuri nelalocul lor și să o mângâie pe victima minoră, în diferite zone ale corpului.
în continuare, inculpatul a avut același comportament profitând de lipsa mamei minorei din domiciliu, aceasta lucrând în ture.
După cele întâmplate, partea vătămată relatează că, nu i-a spus nimic mamei sale de frica "amenințărilor cu moartea" din partea inculpatului, dar, i-a spus prietenei sale pe nume I.E. și chiar i-a cerut sfaturi. în acest sens, martora i-a cerut părții vătămate, să se ferească cât poate de inculpat, mai ales, când mama sa nu este acasă.
în seara de 24 iulie 2003, partea vătămată fiind în camera sa și urmărind o emisiune la televizor a fost abordată de inculpat, acesta intrând în cameră, îmbrăcat doar în chiloți, i-a cerut minorei să dea sonorul televizorului mai încet.
Imediat după aceasta inculpatul s-a apropiat de minoră, asigurat fiind că mama acesteia, în acea perioadă de timp, era la serviciu și nu va putea fi deranjat, încercând să fie foarte tandru cu victima.
Partea vătămată speriată fiind de această scenă, a avut unele discuții cu inculpatul și l-a dat afară din cameră, a închis ușa, pentru ca imediat să iasă în hol, intenționând să părăsească locuința.
Spre surprinderea sa, în acel moment, partea vătămată a constatat că ușa era încuiată și în aceste clipe inculpatul s-a apropiat spunându-i că dacă nu va întreține raport sexual cu el, o va omorî. Partea vătămată a început să plângă, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma peste obraz și a și căzut. Inculpatul de îndată a imobilizat-o, i-a îndepărtat lenjeria intimă, a întreținut raport sexual normal, iar victima a leșinat.
Când și-a revenit inculpatul o stropea cu apă și o lovea cu palmele, iar la ieșire a avertizat-o că, dacă va povesti cuiva cele întâmplate, o va omorî.
în jurul orei 22,30, în locuință a venit fiul inculpatului și a găsit-o pe minoră plângând și la întrebarea acestuia, ca de altfel și a mamei sale (care s-a întors de la serviciu, în aceeași perioadă de timp), ce i s-a întâmplat ?, partea vătămată speriată și după șocul celor întâmplate (raportat și la vârsta de 14 ani și la aspirinele înghițite în intenția de a se sinucide), le-a răspuns că, nu se simte bine.
în momentele următoare victima a început să vomite și a fost din nou speriată de apariția inculpatului.
în următoarele zile mama părții vătămate a observat că fiica sa avea leziuni la gât și la încheieturile mâinilor și picioarelor, dar victima nu a avut curajul să mărturisească cele suferite, față de prezența permanentă a inculpatului.
în jurul datei de 20 septembrie 2003, la insistențele mamei sale, partea vătămată i-a relatat adevărul și în prezența soților C.I. și C. rudele mamei sale și chemate de ea.
Imediat după aceasta, martorul C.I., l-a întrebat pe inculpat și i s-a adresat cu cuvintele "ce-ai făcut nenorocitule ?" la care făptuitorul i-a răspuns: "să tăcem din gură, să spălăm rufele în familie și să nu ne facem de râs în localitate".
La data de 23 septembrie 2003, victima a fost examinată la S.M.L. și după consult, s-a stabilit că prezenta o deflorare veche și completă.
Declarațiile martorilor C.N.L., I.M., B.L., V.D.S. infirmă acuzele inculpatului față de victimă, în sensul că, ar fi avut relații cu numitul I.M. Victima potrivit acestor declarații era o fată liniștită și în localitate nu a fost cunoscută ca având prieteni.
în plus martorele I.E. și B.E. au declarat că, inculpatul, le-a făcut și lor avansuri, în sensul de a accepta să întrețină raporturi sexuale cu el, dar l-au refuzat.
Instanța de apel, coroborând toate aceste declarații cu testul poligraf ce confirmă comportamentul simulat al inculpatului la întrebările esențiale cauzei, privind deflorarea părții vătămate, au reținut ca fiind dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Pentru aceste considerente s-au admis apelurile parchetului și părții civile, astfel după cum s-a arătat mai sus.
Inculpatul nemulțumit de această decizie, în termenul legal a declarat recurs, solicitând reaprecierea probelor și drept urmare, să se caseze hotărârea instanței de apel și rejudecându-se, să se mențină soluția de achitare a sa (fiind nevinovat), dată de Tribunalul Constanța.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând probatoriul administrat și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, reține că decizia Curții de Apel este temeinică și legală.
Astfel, hotărârea instanței de apel nu numai că este amplu motivată, dar, a dat eficiență în integralitate tuturor probelor și nu doar în parte, după cum a procedat instanța de fond încălcând prevederile art. 62 și 63 C. proc. pen.
Apoi, "probele nu au o valoare mai dinainte stabilită" și deci nu pot fi erarhizate și trebuie, de asemenea, reținut că "orice element de fapt constituie probă, servind la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni și la identificarea persoanei care a săvârșit-o .. " potrivit art. 63 C. proc. pen.
în acest context al prevederilor legale, judicios și legal, instanța de apel a apreciat ca dovedită vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere și declarațiile martorilor C.I., C.C. a martorei I.E., precum și a martorei B.E.
De asemenea, temeinic și legal instanța de apel a evaluat și coroborat depozițiile de mai sus cu declarațiile constante ale părții vătămate de la urmărirea penală, precum și circumstanțele reale și personale care explică lipsa prea multor martori, pretinși nejustificat de către instanța de fond.
Este de notorietate că, astfel de infracțiuni (cum este violul) și cu deosebire cel din speță, se consumă în clandestinitate.
Pentru toate aceste considerente, de fapt și văzând că și procedura de citare a părților a fost îndeplinită legal, pentru data la care s-a judecat în apel această cauză, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și va fi menținută decizia atacată, ca temeinică și legală.
Au fost aplicate și prevederile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3323/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3315/2006. Penal → |
|---|
