ICCJ. Decizia nr. 29/2006. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 762 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul R.I., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, la 2 ani închisoare.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen., s-a respins suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată prevenția de la 16 octombrie 2001 la 6 decembrie 2001.

S-au aplicat dispozițiile art. 359 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul a deținut în vederea consumului două punguțe conținând 0,22 gr. heroină, fiind depistat de organele de poliție la 16 octombrie 2001 având asupra sa cantitatea de droguri menționată.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 833 din 31 octombrie 2005, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul R.I. împotriva hotărârii primei instanțe constatând că acesta a fost introdus după trecerea termenului prevăzut de lege.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.I., în baza art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen., a susținut că instanța de control judiciar a făcut o greșită aplicare a legii și că apelul a fost declarat în termen solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recursul nu este întemeiat.

în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și el curge pentru inculpatul arestat de la comunicarea copiei de pe dispoziții.

Din examinarea actelor dosarului se constată că Tribunalul București, a comunicat dispozitivul sentinței penale nr. 762 din 6 decembrie 2001 la Penitenciarul București la 7 decembrie 2001 când s-a și dispus punerea în libertate a inculpatului și că de asemenea a copie a actului menționat s-a comunicat la domiciliul inculpatului la 12 decembrie 2001, destinatarul personal semnând de luare la cunoștință.

întrucât apelul a fost declarat la 5 septembrie 2005, după trecerea termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile invocate, soluția instanței de control judiciar de respingere ca tardivă a acestei căi de atac este corectă nesubzistând o greșită aplicare a legii în sensul art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen.

Așa fiind, Curtea, constatând nefondată critica formulată de recurent, urmează în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de inculpatul R.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și s-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 6204/2006. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 491/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: