ICCJ. Decizia nr. 3307/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 205 din 17 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3283/2005, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata G.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 65 C. pen., și art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213 din 12 martie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2083 din 7 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție și contopește restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat de 646 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 6 aprilie 2005 la zi.
2. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 65 C. pen., și art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă inculpatei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 6 aprilie 2005 la zi.
3. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.C.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 862C. pen.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, lunar, în ultima zi lucrătoare a lunii, la sediul S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art. 863alin. (3) lit. d) C. pen., s-a impus inculpatului respectarea obligației de a nu intra în legătură cu inculpatele G.L. și C.L.
în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra respectării dispozițiilor art. 864C. pen.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpata G.L. cantitatea de 2,15 grame heroină cu cofeină rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a restituit inculpatei bunurile mobile ridicate conform dovezilor seria AT nr. 0016813 și 0016812 din 12 aprilie 2005 întocmite de Poliția Sector 3 București, precum și suma de 900.000 ROL (90 lei RON).
în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpații G.L. și H.C.C. s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 4 aprilie 2005, numitul I.F. a formulat un denunț, sesizând Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București cu privire la faptul că, la locuința sa, situată în București, numita "U." comercializează droguri.
Martorul denunțător a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatei G.L., zisă "U.", în cadrul unei acțiuni de prindere în flagrant organizată și desfășurată la data de 5 aprilie 2005, de către organele de cercetare penală.
S-a procedat, în prealabil, la capcanarea, cu praf fluorescent, a cinci bancnote de câte 100.000 ROL, compunând suma de 500.000 ROL, în schimbul căreia denunțătorul I.F. urma să primească de la inculpata G.L. cantitatea de două doze heroină. în jurul orelor 13,30, denunțătorul, având asupra sa suma de bani, s-a deplasat împreună cu organele de poliție, în zona unde locuiește inculpata.
După ce organele de poliție au rămas în supravegherea zonei, denunțătorul a pătruns în imobilul unde locuiește inculpata, dar a revenit, după câteva minute, la locul de întâlnire, spunând că tranzacția urmează să se efectueze ulterior, respectiv, după ce inculpata va procura heroina pentru vânzare.
Zona a fost supravegheată în continuare, iar martorul denunțător a rămas în așteptare, interval de timp în care a fost observată o persoană de sex feminin, având vârsta de circa 30 de ani și părul lung roșcat, statura medie, care a intrat în imobilul în care locuiește inculpata G.L.; persoana de sex feminin, menționată mai sus, identificată pe parcursul urmăririi penale în persoana inculpatei C.L., a părăsit imobilul respectiv după puțin timp, revenind în jurul orelor 18,00 și având asupra sa o cantitate de heroină.
După trecerea unui interval de încă jumătate de oră, timp în care inculpatele C.L. și G.L. au porționat heroina adusă de prima, în mai multe doze, denunțătorul s-a apropiat de locuința respectivă, cu intenția de a cumpăra cele două doze cu suma de 500.000 ROL, capcanată, în prealabil, de organele de poliție.
Martorul denunțător a avut o discuție cu inculpatul minor H.C.C., aflat în apropierea intrării în același imobil. Deoarece, anterior, inculpata G.L. refuzase să-i vândă heroina denunțătorului, martorul I.F. i-a predat inculpatului minor suma de bani destinată cumpărării celor două doze de heroină. în continuare, inculpatul minor a pătruns în imobil și a revenit cu cantitatea de două doze de heroină, predându-i dozele martorului denunțător.
Martorul I.F. a predat organelor de poliție cele două doze de heroină care au fost sigilate și ulterior expertizate, stabilindu-se faptul că acestea conțin cantitatea de 0,03 grame heroină.
în perioada de timp în care zona a fost supravegheată, organele de poliție au constatat faptul că imobilul respectiv era frecventat de mai multe persoane.
în jurul orelor 19,30, în baza autorizației de percheziție emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, din data de 4 aprilie 2005, organele de poliție au pătruns în locuința inculpatei G.L. în vederea efectuării unei percheziții domiciliare. în imobilul respectiv au fost identificați, pe lângă cei trei inculpați și martorii C.M., G.I. (fiii inculpatei G.L.), P.T.V. și B.I.V.
Inculpata G.L. a aruncat pe podea 9 punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă, expertizată ulterior, stabilindu-se că este heroină.
La cererea organelor de poliție, inculpata a mai predat încă 66 doze heroină pe care le ascunsese într-un sac cu ciment, situat în bucătăria locuinței.
Organele de poliție au ridicat și suma de 1.400.000 ROL, găsită pe o măsuță din imobil, despre care inculpata G.L. a declarat, conform depoziției martorului asistent S.O.E.M., că provine din vânzarea drogurilor. între bancnotele care compuneau această sumă au fost identificate și cele 5 de câte 100.000 ROL, capcanate cu praf fluorescent de către organele de poliție.
A fost ridicată și o geantă conținând un număr de 16 telefoane mobile, de diferite mărci, despre care inculpata G.L. a declarat, inițial, că provin din comercializarea drogurilor.
Toate bunurile descrise mai sus, ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost sigilate de organele de poliție, iar heroina a fost expertizată, constatându-se că cele 75 doze au masa totală de 2,37 grame.
Deși inculpata C.L. a negat, în mod constant, comiterea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, materialul probator administrat în cauză dovedește, fără dubiu, contrariul.
Astfel, conform declarațiilor coinculpatei G.L. date în faza de urmărire penală, ale inculpatului minor H.C.C. și ale martorilor B.I.V. și C.M., anterior pătrunderii organelor de poliție în locuința percheziționată, inculpata C.L. a procurat de la o persoană necunoscută cantitatea de heroină pe care cele două coinculpate au porționat-o în dozele găsite în locuință.
Din aceeași cantitate de heroină provin și dozele vândute, prin intermediul inculpatului minor, martorului denunțător I.F.
Potrivit acelorași declarații, între cele două coinculpate exista, de mai mult timp, o înțelegere în baza căreia inculpata C.L. procura heroina care era, ulterior, comercializată de către inculpata G.L., iar veniturile obținute erau împărțite de cele două coinculpate.
De asemenea, se constată faptul că, atât organele de cercetare penală care au supravegheat intrarea în locuința inculpatei G.L., timp de mai multe ore, cât și martorul asistent S.O.E.M., au constatat că inculpata C.L. a venit în locuința inculpatei G.L., în data de 5 aprilie 2005, la orele prânzului, a părăsit imediat imobilul și a revenit în jurul orelor 18,00, când s-a efectuat tranzacția între inculpata G.L. și inculpatul H.C.C.
Rezultă, așadar, faptul că inculpata G.L. a vândut inculpatului minor heroina procurată de inculpata C.L., atât timp cât, anterior orelor 18,00, orice tranzacție fusese refuzată de către inculpata G.L. pe motiv că nu avea "marfă". Acest aspect este consemnat atât în procesul verbal întocmit de organele de poliție, cât și în declarațiile martorului asistent, date în faza de urmărire penală, numitul S.O.E.M.
Faptul că, ulterior inculpata G.L. a revenit asupra declarațiilor anterioare arată că numita C. care îi procura heroina este altă persoană decât inculpata C.L., dându-i alte semnalmente, nu are relevanța juridică în speță, neputând înlătura participația penală a inculpatei C.L. Astfel, conform situației de fapt reținută mai sus, singura persoană care a venit la locuința inculpatei G.L., inițial, în jurul orelor prânzului și, ulterior, a revenit în jurul orelor 18,00, când s-a efectuat tranzacția între aceasta din urmă și inculpatul minor, a fost inculpata C.L.
în consecință, aceste depoziții ulterioare ale inculpatei G.L. nu se coroborează, în condițiile art. 69 C. proc. pen., cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
în ceea ce îl privește pe inculpatul minor H.C.C., s-a constatat că acesta a procurat cantitatea de două doze de heroină, de la inculpata G.L. pentru martorul denunțător I.F., recunoașterea sa cu privire la această faptă coroborându-se cu depozițiile inculpatei G.L., ale martorului denunțător și ale martorului asistent.
Nu s-au reținut în sarcina inculpatului minor și săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri, fără drept, în vederea consumului, deoarece declarația sa, în acest sens, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, cu atât mai mult cu cât, în momentul pătrunderii organelor de poliție în imobil nu a fost găsită nici o cantitate de heroină în posesia sa.
Situația de fapt a fost reținută de tribunal în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților și ale martorilor I.F., B.I.V., P.T.V., G.I., C.M. și S.O.E.M.; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; rapoarte de constatare tehnico-științifice și planșe foto.
1. în drept, fapta săvârșită de inculpata G.L. constând în aceea că, la data de 5 aprilie 2005, a vândut cantitatea de două doze heroină inculpatului minor H.C.C. și a deținut cantitatea de 75 doze heroină destinate comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.
Circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 este atrasă de faptul că, în momentul comiterii faptei, inculpata a cunoscut că inculpatul H.C.C. este minor.
Inculpata a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie, față de condamnarea, la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 213 din 12 martie 2002 a Tribunalului București, fiind arestată la 25 august 2001 și liberată condiționat la 23 noiembrie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 646 zile închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), constând în dispozițiile părții generale ale Codului penal incidente în cauza dedusă judecății, dispoziții ce privesc forma consumată în care s-a realizat infracțiunea, contribuția adusă la săvârșirea faptei în calitate de autor, stările de agravare a răspunderii penale constând în vinderea drogurilor unui minor și recidiva postcondamnatorie; limitele de pedeapsă fixate în legea specială; gradul concret de pericol social sporit al faptei reieșit din modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, în funcție de importanța valorii sociale vătămată și de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce; persoana și conduita inculpatei; având în vedere dezvoltarea psiho-fizică a acesteia, pregătirea profesională, faptul că nu are o ocupație și nici un loc de muncă, este recidivistă și a acut o atitudine nesinceră, în sensul că, a recunoscut, inițial, comiterea faptei, însă, ulterior, a revenit asupra declarațiilor susținând că inculpata C.L. nu a participat la comiterea faptei.
Față de datele personale ale inculpatei, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum stările și circumstanțele în care a fost comisă fapta, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, ce urmează a fi executată într-un loc de deținere.
în consecință, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata G.L., la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a apreciat că, față de natura și gravitatea faptei, împrejurările cauzei și persoana inculpatei, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este necesară, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 65 C. pen., și art. 2 din Legea nr. 143/2000, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Ținând seama de gravitatea faptei comise, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213 din 12 martie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 2083 din 7 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție și va contopi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat de 646 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
Constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că aceste temeiuri impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 6 aprilie 2005 la zi.
2. în drept, fapta săvârșită de inculpata C.L. constând în aceea că, la data de 5 aprilie 2005, a procurat cantitatea de 2,40 grame heroină destinată comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), constând în forma consumată în care s-a realizat infracțiunea, contribuția adusă la săvârșirea faptei în calitate de autor; gradul ridicat de pericol social al faptei; persoana și conduita inculpatei, având în vedere dezvoltarea psiho-fizică a acesteia, pregătirea profesională, faptul că nu are o ocupație și nici un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Tribunalul a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea faptei rezultantă din lipsa antecedentelor penale și a dat efect acestei circumstanțe prin aplicarea, în mod corespunzător și moderat, față de gradul de pericol social al faptei și de periculozitate a inculpatei, a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepse, datele personale ale inculpatei, precum și stările și circumstanțele în care a fost comisă fapta, tribunalul a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, redusă în mod corespunzător și moderat, sub minimul special prevăzut de lege, ce urmează a fi executată într-un loc de detenție.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpata C.L. a fost condamnată, la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
A apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatei, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este necesară, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 65 C. pen., și art. 2 din Legea nr. 143/2000, ca interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că aceste temeiuri impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce prevenția de la 6 aprilie 2005 la zi.
3. în drept, fapta săvârșită de inculpatul minor H.C.C. constând în aceea că, la data de 5 aprilie 2005, a procurat de la inculpata G.L. cantitatea de două doze heroină pentru martorul denunțător I.F. s-au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), constând în forma consumată în care s-a realizat infracțiunea, contribuția adusă la săvârșirea faptei în calitate de autor, starea de atenuare a răspunderii penale constând în minoritatea făptuitorului, vârsta sa, gradul ridicat de pericol social al faptei, persoana și conduita inculpatului, având în vedere dezvoltarea psiho-fizică a acestuia, pregătirea profesională, atitudinea avută înainte de săvârșirea faptei constând în faptul că nu mai frecventează cursurile școlare, a mai fost sancționat cu amendă administrativă pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, a fost cercetat și pentru săvârșirea altor infracțiuni de furt, pe parcursul efectuării cercetării judecătorești în prezenta cauză a fost arestat preventiv, o perioadă de timp, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, șansele sale de reintegrare în societate situându-se în parametrii mediu-mic.
Tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa, în mod constant, în fața instanței și comportarea sinceră pe parcursul procesului penal și va da efect acestei circumstanțe prin aplicarea, în mod corespunzător și moderat, față de gradul de pericol social al faptei și de periculozitate a inculpatului, a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării la pedeapsa închisorii constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.
împotriva sentinței penale nr. 205 din 17 februarie 2006 au declarat apel inculpatele C.L. și G.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea apelurilor inculpatele au solicitat reducerea pedepselor, pe care le consideră prea mari față de faptele comise și de circumstanțele lor personale.
Apelanta inculpată C.L., în ultimul cuvânt a arătat că nu a comis fapta pentru care este judecată.
Prin decizia penală nr. 222 din 21 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatele C.L. și G.L., solicitând pe fond, reducerea pedepselor aplicate.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat care se circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatelor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acestea.
De altfel, inculpatele nu contestă săvârșirea faptelor, ci cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea severe.
Referitor la motivul de recurs al ambelor inculpate care vizează o nouă individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora, înalta Curte apreciază că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale, aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care prin cuantum și modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.
De altfel, inculpatele au beneficiat deja de clemență întrucât, deși inculpata G.L. este recidivistă, i s-a aplicat o pedeapsă situată la limita minimă specială prevăzută de lege, iar inculpatei C.L. i s-au reținut dispozițiile art. 74 și 76 C. pen., și i s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpate.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligate recurentele inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5544/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3310/2006. Penal → |
|---|
