ICCJ. Decizia nr. 4772/2006. Penal

Prin încheierea din 17 iulie 2006, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva deciziei penale nr. 230 din 16 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul M.N. și a amânat cauza pentru judecarea în continuare a contestației.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Legea nr. 23/1969 cu modificările ulterioare se referă la pedeapsa închisorii dispusă în legea unei hotărâri judecătorești de condamnare ori petentul se află în stare de arest preventiv trimis în judecată pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000. Prin urmare excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 23/1969 nu are legătură cu cauza și este inadmisibilă.

împotriva încheierii a declarat recurs contestatorul.

Recursul este inadmisibil.

Hotărârile supuse recursului sunt cele prevăzute de art. 3851C. proc. pen. încheierea recurată de contestator nu face parte din cele susceptibile de a ajunge în recurs la înalta Curte de Casație și Justiție întrucât instanța investită să rezolve definitiv cauza sub toate aspectele este Curtea de Apel București și prin urmare nu există calea devoluțiunii spre o altă instanță. Dar chiar dacă prin absurd s-a interpretat altfel, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se atacă în 48 de ore de la pronunțare.

Or, contestatorul a formulat recurs împotriva încheierii din 17 iulie 2006 abia la 2 august 2006 mult peste termen ceea ce este sancționat cu tardivitatea.

Curtea a respins, ca inadmisibil, recursul contestatorului împotriva încheierii din 17 iulie 2006 șil l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4772/2006. Penal