ICCJ. Decizia nr. 4839/2006. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
La data de 27 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție, între altele legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N.E.C.
Prin încheierea de la aceiași dată, 27 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3405/46/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 3001 C. proc. pen., a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului N.E.C. pe care a menținut-o.
în motivarea acestei încheieri, instanța de apel a arătat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune în continuare menținerea ei, întrucât sunt îndeplinite cerințele art. 143 C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și sunt întrunite cumulativ condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
în același context, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și că la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere, pe lângă gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, și împrejurările în care fapta a fost comisă, precum și natura relațiilor sociale afectate prin aceasta, elemente ce duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate socială.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.E.C., prin care a solicitat a se constata că în momentul de față nu se mai mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și judecata cauzei poate avea loc și cu persoana sa în stare de libertate, motive pentru care a solicitat casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
Recursul declarat de inculpatul N.E.C. este nefondat.
Din actele și lucrările de la dosar, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv, acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar susținerilor inculpatului, temeiurile care au stat la baza arestării sale preventive nu au dispărut ci se mențin în continuare și nici nu au apărut situații noi care să justifice revocarea acestei măsuri.
Mai mult, se constată că, ulterior arestării preventive a inculpatului, împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să prefigureze vinovăția acestuia, respectiv că se face vinovat pentru faptele imputate.
Față de cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul N.E.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aflându-se în culpă procesuală inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4835/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4847/2006. Penal → |
|---|
