ICCJ. Decizia nr. 4847/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul nr. 363/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților A.G. și G.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c), alin. (21) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două fapte) și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar ultimul inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două fapte).
S-a reținut că în seara zilei de 25 februarie 2005, cei doi inculpați, aflați sub influența băuturilor alcoolice, s-au hotărât să meargă la locuința părții vătămate E.P., în vârstă de 72 de ani, despre care știau că locuiește singur, în scopul de a face rost de bani, pentru a putea să cumpere băuturi alcoolice.
Inculpații, având fața acoperită, au pătruns în locuința părții vătămate căreia i-au aplicat mai multe lovituri. în timp ce inculpatul A.G. a imobilizat pe partea vătămată, inculpatul G.G. a căutat prin casă sume de bani.
Nemulțumit că nu a găsit bani, inculpatul a lovit cu bățul televizorul, vitrina de la mobila de bucătărie și geamul de la o ușă.
Din actul medico-legal rezultă că partea vătămată E.P. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
De la locuința părții vătămate E.P. cei doi inculpați s-au deplasat în același scop la locuința victimei S.T., în vârstă de 60 de ani, despre care știau de asemenea, că locuiește singur. Cei doi inculpați au lovit victima cu pumnii și picioarele și cu un băț, pentru a o determina să le dea sumele de bani pe care le deține. Negăsind bani, inculpatul G.G. a lovit cu un băț televizorul, radiocasetofonul și mașina de gătit ce aparținea victimei. Dimineața, victima a fost internată la Spitalul Județean Tulcea, apoi, Spitalul Județean Constanța, cu diagnosticul traumatism toracic, fracturi costale multiple, fractură stern și cu toate îngrijirile medicale acordate, a decedat pe data de 12 martie 2005.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei S.T. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unei bronhopneumonii complicate a unui traumatism toraco-pulmonar cu fractură sternală și costale multiple. Leziunile de violență au fost produse prin lovire cu un corp dur și comprimare cu corp dur la nivelul toracelui, ultimele având legătură directă, cu cauza morții.
Instanța de fond, prin sentința penală nr. 63 din 3 aprilie 2006 a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) alin. (21) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) alin. (21) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art. 174-176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a), în infracțiunea prevăzută de art. 174 și 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul A.G. a fost condamnat:
- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), la pedeapsa de 6 ani închisoare (parte vătămate E.P.);
- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (21) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani (victimă S.T.);
- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară.
în baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 615 zile din pedeapsa de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 120/2001 a Judecătoriei Babadag pe care l-a contopit cu pedepsele aplicate, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani, în final, urmând să execute 23 ani închisoare.
S-a menținut durata arestării preventive și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu 2 martie 2005.
Inculpații au fost obligați la despăgubiri civile, daune morale, în cuantumul solicitat, fiind de acord cu plata lor.
împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații G.G. solicitând reducerea pedepsei, invocând lipsa de apărare în faza urmăririi penale și lipsa scopului dat hotărârii iar A.G., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie deoarece scopul exercitării actului de violență nu a urmărit deposedarea părților vătămate de vreo sumă de bani.
Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia nr. 118/ P din 15 iunie 2006 a admis apelurile inculpaților, a desființat, în parte, sentința și a înlăturat sporul de 3 ani, pentru fiecare inculpat. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
S-a reținut de către instanța de apel că singura critică întemeiată este cea referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, impunându-se înlăturarea sporului.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpații A.G. și G.G.
în recursul său, parchetul a invocat motivul prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., susținând că, în speță, s-au aplicat pedepse greșit individualizate.
Instanța de apel a greșit, înlăturând sporul de 3 ani aplicat de instanța de fond, neținând seama de gradul de pericol social al infracțiunilor aflate în concurs.
Parchetul a solicitat, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se admită recursul, să se caseze hotărârea atacată și să se mențină hotărârea primei instanțe.
în recursul său, inculpatul G.G. a susținut, pe de o parte, schimbarea încadrării juridice a faptei de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar, pe de altă parte reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii, a fost solicitată și de recurentul inculpat A.G.
Examinându-se recursurile declarate în cauză, în raport de criticile formulate, dar și de probele și actele dosarului, Curtea constată că, numai recursul declarat de parchet este întemeiat și va trebui admis, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casându-se decizia penală atacată și menținându-se hotărârea primei instanțe.
într-adevăr, la fond s-a apreciat temeinic că pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, nu este îndestulătoare pentru sancționarea întregului concurs, având în vedere gradul de pericol social ridicat pe care îl prezintă toate infracțiunile aflate în concurs.
Prin înlăturarea sporului, instanța de control judiciar a greșit, nesocotind adevărata gravitate a infracțiunilor aflate în concurs.
în raport cu cele arătate, este evident că se impune admiterea recursului parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva deciziei penale nr. 118 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală, privind pe inculpații A.G. și G.G., casând-o și menținând sentința penală pronunțată de prima instanță.
în ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat G.G., referitoare la încadrarea juridică a faptei de omor, urmează a se vedea că nu poate fi primită, fapta fiind comisă cu intenție și nu cu praeterintenție, cum, în discordanță cu probele, se susține de către recurent. De asemenea, nu poate fi primit motivul comun de recurs, formulat de cei doi inculpați, vizând reducerea pedepselor aplicate acestora, după cum s-a văzut cu ocazia discutării recursului parchetului, acestea fiind prea mici și nu prea mari.
Față cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații A.G. și G.G., ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive.
S-a văzut și obligația plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărările din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4839/2006. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4844/2006. Penal → |
|---|
