ICCJ. Decizia nr. 4844/2006. Penal
| Comentarii |
|
La data de 9 august 2006, Curtea de Apel Oradea a luat în examinare legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul-minor H.A.
Prin încheierea penală cu nr. 67/1/ A de la aceiași dată, 9 august 2006, pronunțată în dosarul nr. 2509/35/P/2006, Curtea de Apel Oradea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, pe care a menținut-o.
în motivarea acestei încheieri, instanța a arătat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului H.A. subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia și că în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., pentru care prima instanță l-a condamnat la 4 ani închisoare, în regim de detenție.
Cu privire la susținerea apărătorului inculpatului potrivit căreia măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept la data de 8 august 2006 orele 24,00 s-a arătat că nu poate fi acceptată de instanță cât timp art. 188 C. proc. pen., se referă la calcularea termenului în cazul luării măsurii arestării preventive.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.A., recurs pe care însă nu l-a motivat.
Cu ocazia judecării recursului, apărătorul din oficiu desemnat pentru apărarea inculpatului a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța de apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, din moment ce aceasta încetase de drept la data de 8 august 2006, situație în care se impunea revocarea acestei măsuri și punerea în libertate a inculpatului.
Recursul declarat de inculpatul H.A. este fondat.
Potrivit art. 160h alin. (3) C. proc. pen., verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecății se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile, iar conform art. 188 din același cod, în calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe și cea la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia.
Verificând actele și lucrările de la dosar prin prisma textelor de lege mai sus citate, înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la măsura arestării preventive luată față de inculpatul H.A., și deci inclusiv și asupra legalității și temeiniciei acesteia, instanța de judecată, respectiv Tribunalul Bihor, Oradea s-a pronunțat la data de 30 iunie 2006, prin sentința nr. 224/P, în dosarul nr. 5633/2005.
începând cu această dată, respectiv 30 iunie 2006 încep să curgă cele 40 zile în intervalul cărora instanțele de judecată au obligația să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Făcând calculul zilelor scurse de la data pronunțării sentinței penale nr. 224, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului se constată, în conformitate cu prevederile art. 188 C. proc. pen., mai sus-citat că termenul de 40 de zile stabilit de legiuitor s-a împlinit la data de 8 august 2006 și nu 9 august 2006 cum fără temei a susținut și motivat instanța de apel. Dispozițiile art. 188, în sensul că la calcularea termenului privind măsurile preventive, ora sau ziua la care începe și la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia, fiind cât se poate edificator, și nu lasă loc la nici un fel de interpretări.
întrucât în cauză verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive privind pe inculpatul H.A. s-a făcut după împlinirea celor 40 de zile stabilite de lege urmează a se constata, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit căruia măsura arestării preventive încetează de drept ca urmare a expirării termenului prevăzut de lege.
Urmare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul H.A. este fondat, a fi admis, a casa încheierea atacată cu consecința punerii acestuia în libertate, dacă nu este cercetat în altă cauză.
în cauză, nu a existat culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac au fost suportate de stat, iar onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului H.A. s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4847/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4803/2006. Penal → |
|---|
