ICCJ. Decizia nr. 4835/2006. Penal
| Comentarii |
|
La data de 27 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații F.V.C.
Prin încheierea de la aceiași dată, 27 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 41520/3/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest a celor doi inculpați constatând legalitatea și temeinicia acesteia.
în motivarea acestei încheieri, instanța de apel a arătat că analizând temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive, art. 148 lit. h) C. proc. pen., se apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru următoarele considerente și anume: sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, pericolul pentru ordinea publică rezultând din natura și gravitatea faptelor deduse judecății.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.V.C. și V.S., prin care au solicitat, în esență, a se constata că în prezent, temeiurile care au stat la baza arestării lor preventive nu mai subzistă, motiv pentru care se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, neexistând nici un fel de probe sau indicii că ar influența ori zădărnici aflarea adevărului în legătură cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Recursurile declarate de inculpații F.V.C. și V.S. sunt nefondate.
Din verificarea actelor de la dosar se constată că măsura arestării preventive a inculpaților a avut drept temei prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv gravitatea faptelor comise pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani cu închisoare și pericolul concret pe care îl prezintă aceștia pentru ordinea publică.
Analizând recursurile declarate de inculpați, prin prisma acestor temeiuri, se constată că nu sunt fondate, deoarece până în prezent aceste temeiuri nu au dispărut și nici elemente noi nu au intervenit în măsură să conducă la necesitatea revocării măsurii arestării preventive.
Mai mult chiar, se constată că în cauză a avut loc judecata în fond a inculpaților, pentru faptele reținute în sarcina lor, fiind pronunțată o hotărâre de condamnare care chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să prefigureze vinovăția acestora și să convingă că măsura arestării preventive luată a fost justificată și se impune în continuare a fi menținută.
Prin urmare, pentru considerentele mai sus arătate, s-a constatat că recursurile declarate de inculpații F.V.C. și V.S. au fost nefondate și respinse, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., și s-a dispus conform dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6206/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4839/2006. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
