ICCJ. Decizia nr. 5298/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 158 din 5 aprilie 2006 Tribunalul Galați a respins ca nefondată cererea de rejudecare formulată de condamnata R.M.L., privind cauza ce formează obiectul dosarului nr. 2397/2002 al Tribunalului Galați în care s-a pronunțat sentința penală nr. 65/2003.
Instanța a reținut că prin cererea formulată, condamnata R.M.L. a solicitat rejudecarea cauzei sus-menționate în baza art. 5221C. proc. pen., precizând că a fost judecată și condamnată la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în lipsă, fiind extrădată din Italia la data de 31 octombrie 2005 în vederea executării pedepsei.
în adevăr, prin sentința penală nr. 65 din 6 februarie 2003, definitivă prin neapelare, Tribunalul Galați a condamnat-o pe R.M.L. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 71 și 64 C. pen.
Instanța a constatat că inculpata R.M.L. a participat la efectuarea urmăririi penale, fiind audiată de organul de cercetare penală, precum și la judecată, fiind, de asemenea, ascultată în dosarul nr. 361/1999 al Tribunalului Galați.
Pe durata judecății, inculpatei i s-a asigurat asistența juridică, succesiv, prin apărător din oficiu și apărător ales și apoi din nou prin apărător din oficiu.
Asemenea, a reținut că în dosarul în care inculpata a fost condamnată instanța a lămurit cauza sub toate aspectele, de fapt și de drept, pe bază de probe, inclusiv a declarațiilor acesteia, administrate cu respectarea garanțiilor procesuale.
Deși a cunoscut învinuirile care i se aduc, inculpata, ulterior parcurgerii unui ciclu procesual, finalizat cu desesizarea instanței și trimiterea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, la reluarea judecății aceasta nu a mai participat, sustrăgându-se de la judecată prin părăsirea țării.
în acest context inculpata-condamnată invocă, în susținerea cererii de rejudecare, propria culpă, ceea ce este inadmisibil.
Apelul condamnatei a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 176 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, instanța de control judiciar constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, inculpata în cauza în care a fost condamnată beneficiind de toate garanțiile procesuale, iar cererea sa de judecare fiind neîntemeiată.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnata R.M.L. susținând, prin motivele scrise, că au fost încălcate dispozițiile art. 5221C. proc. pen., în sensul că, deși a fost extrădată din Italia, nu a beneficiat de rejudecarea cauzei, procedură în care ar fi putut să-și facă apărări și să se țină seama de circumstanțele ce îi sunt favorabile, respectiv lipsa antecedentelor penale și că este persoana care are toate responsabilitățile creșterii copilului în vârstă de 16 ani.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul condamnatei nu este fondat.
Potrivit art. 5221C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului după procedura prevăzută de art. 405 - 408 din același cod.
Recurenta R.M.L. a fost condamnată prin sentința penală nr. 65 din 6 februarie 2003 a Tribunalului Galați, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cauză în care, în ultima parte a procedurii din faza judecății, a lipsit, fiind apoi identificată în Italia, de unde a fost extrădată la 31 octombrie 2005.
Rejudecarea persoanei condamnate și extrădate în vederea executării pedepsei este, însă, justificată și necesară atunci când, potrivit art. 34 și, respectiv, art. 69 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare al persoanei inculpate.
Condiția prealabilă prevăzută de normele legale aplicabile este aceea ca persoana extrădată în vederea executării pedepsei să fi fost judecată și condamnată în lipsă.
în cauza de față instanțele, de fond și apel, au constatat întemeiat că nu sunt întrunite condițiile legale admiterii cererii condamnatei de rejudecare.
Pe de o parte, așa cum corect s-a reținut, condamnata a participat la un termen de judecată, fiind chiar ascultată de instanță, când a avut posibilitatea formulării cererii în apărare.
Pe de altă parte, pe parcursul judecății aceiași inculpată a beneficiat de asistență juridică, fie prin apărător ales, fie desemnat din oficiu.
Deși avea cunoștință de existența procesului penal și de calitatea sa de inculpată în cauză, condamnata a părăsit țara, astfel încât culpa sa procesuală este evidentă.
Față de cele ce preced, recursul condamnatei-revizuiente a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5303/2006. Penal | Recurs. Expertiză psihiatrică. Infracțiuni privind traficul... → |
|---|
