ICCJ. Decizia nr. 5392/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 30/ F din 11 aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpatul C.N. la:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A condamnat pe inculpata B.M.;
- la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.;
- la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. și;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 C. pen., contopește pedepsele și dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul F.I.;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. și un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și 34 C. pen. a contopit pedepsele și a dispus executarea pedepsei cea mai grea de 3 ani închisoare.
A condamnat pe inculpata M.M.;
- la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. și la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A condamnat pe inculpata G.D., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în baza dispozițiilor art. 861C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru fiecare inculpat.
în baza dispozițiilor art. 862C. pen. a fixat termen de încercare pentru inculpații C.N., B.M., F.I., M.M. de câte 6 ani și pentru inculpata G.D. de 5 ani.
Instituie în sarcina fiecărui inculpat obligațiile prevăzute la art. 863alin. (1) lit. a) și d) C. pen., în ceea ce privește obligația prevăzută de lit. a) se va executa prin prezentarea în ultima zi de vineri a fiecărei luni la serviciul de protecție a victimei și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
A dispus anularea actelor false existente în dosarul de urmărire penală.
A dispus repunerea părții civile F. Constanța, în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor.
A obligat pe fiecare inculpat la câte 700 lei RON cheltuieli judiciare către stat și la câte 483 lei RON cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut:
Partea civilă F. Constanța este proprietara asupra complexului H.A. situat în Constanța, ca succesoare a fostei U. Constanța. Calitatea de proprietar asupra acestui imobil rezultă din dispozițiile art. 160 din Legea nr. 106/1996, privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și cooperației de credit. Acest complex comercial a fost realizat de U. Constanța, în mai multe etape, începând din anul 1969, iar terenul aferent complexului H.A. aparține P.C.
Sub imperiul legislației anterioare, prin protocolul încheiat la data de 18 mai 1992, partea civilă a transmis în administrare, din patrimoniul său, către C. Constanța și C.C.A.
Pe durata administrării imobilelor C. Constanța avea obligația achitării impozitelor și taxelor aferente clădirilor preluate în administrare și a taxei de folosință a terenului. De asemenea, avea dreptul să închirieze spațiile pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din impozite și taxe aferente acestora, precum și dreptul de a participa cu anumite fonduri la susținerea unor acțiuni comune organizate de F. Constanța.
C. Constanța, prin reprezentanții săi, la date de 16 martie 2000 a închiriat imobilul în litigiu la SC M.J. SRL Constanța, reprezentată de F.I. și M.M.
La data de 27 decembrie 2000 SC M.J. SRL Constanța a solicitat C. Constanța, aprobarea executării unei lucrări de investiții privind H.A. Deși nu a primit nici un răspuns favorabil, societatea comercială menționată a realizat totuși investiții în sumă de 951.508.061 lei.
La solicitarea conducerii C. Constanța, în iulie 2003 s-a prezentat o comisie în vederea evaluării H.A., la acea dată fiind închiriat la SC M.J. SRL.
în urma expertizării s-a stabilit că valoarea imobilului este de 155.500.000 lei. S-a recomandat ca această sumă să fie punct de plecare a licitației, în caz de vânzări.
La data de 18 iunie 2003, consiliul de administrație al C. Constanța, condus de inculpatul C.N. a luat în discuție cererea formulată de SC M.J. SRL de cumpărare a spațiului C.C.A. Din compunerea consiliului de administrație al C. Constanța, făcea parte și inculpata B.M., care avea și calitatea de asociată la societatea comercială mai sus menționată.
în această ședință, ca urmare a intervențiilor făcute de C.N. și B.M. se aprobă de principiu vânzarea imobilului, în condițiile în care vânzătorul nu avea acte de proprietate pentru imobil și teren.
Decizia consiliului de administrație a fost dusă la îndeplinire de către inculpatul C.N., în calitate de președinte și de B.M. în calitate de contabil șef. Totodată, cei doi au emis factură fiscală, prin care înstrăinează imobilul pentru 150.000.000 lei inculpaților F.I. și M.M., în calitate de reprezentanți ai firmei SC M.J. SRL Constanța.
La aceeași dată, cei patru inculpați încheie și un act de "vânzare - cumpărare" sub semnătură privată, prin care se înstrăinează atât imobilul mai sus menționat, cât și suprafața de 970,09 m.p. teren aflat în proprietatea P.C. în acest act se precizează că suma de bani care reprezintă prețul tranzacției urma să fie achitată până la data de 31 decembrie 2003. Acest document a fost înregistrat în contabilitatea ambelor unități.
Deoarece inculpații mai sus menționați doreau să dea o formă juridică autentică actelor de transfer al proprietății, în baza rezoluției infracționale pe care a luat-o, au procedat la falsificarea unor documente aflate în arhiva C. Constanța. Astfel, cei doi au modificat lizibil, prin aplicarea pastei corectoare, decizia nr. 209 din 4 iunie 1973 privind imobilul din P.M., precum și autorizația pentru executare de lucrări din 6 octombrie 1974, cu scopul de a se folosi de acesta acte în fața unui notar public.
Inculpații mai sus menționați s-au deplasat la B.N.P. D.G. din Jud. Constanța.
La B.N.P. D.G. cei patru inculpați au prezentat documentele falsificate în xerocopie și pe bază de cerere au solicitat autentificarea tranzacției imobilului C.C.A., declarând necorespunzător situația juridică a imobilului, inclusiv darea și primirea prețului.
Inculpata D.G. a perfectat actul care i-a fost solicitat.
în aceste condiții, prin perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, inculpata a încălcat prevederile dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 36/1995, în sensul că era obligată să solicite părților documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului, precum și art. 70 din regulamentul de aplicare a acestei legi, în sensul că trebuia să pretindă prezentarea de către părți a titlurilor de proprietate pentru imobil. Procedând în acest mod, inculpata a dat posibilitatea vânzătorului să prezinte documente cu un conținut falsificat.
Așa cum rezultă din documentul aflat la volumul I, valoarea C.C.A. este 1.251.934.000 lei.
Instanța reține și concluziile completării la raportul de expertiză contabilă - financiară, potrivit căreia valoarea de circulație a acestui imobil este la data efectuării expertizei de 155.500.000 lei.
împotriva sentinței au declarat recurs cei cinci inculpați.
Inculpatul C.N. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, deoarece nu s-a dispus față de el și alți inculpați conform art. 228 C. proc. pen., prin rezoluție începerea urmăririi penale și nu s-a adus la cunoștință a dispunerii începerii urmăririi penale și sentința este lovită de nulitate în întregul ei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 324 C. pen., privind ascultarea coinculpaților, în sensul că la termenul din 25 octombrie 2005, în mod nelegal a procedat la audierea a trei coinculpați, deși el și încă un alt inculpat au lipsit și apărătorul ales a depus la dosar cerere de amânare pentru imposibilitate de a se prezenta la instanță.
în legătură cu fondul cauzei, se susține că greșit s-a reținut că imobilul H.A. este proprietatea F. Constanța deși din cuprinsul expertizei contabile ce s-a efectuat și actele dosarului rezultă că nu aceasta este proprietara.
Se solicită admiterea recursului pentru motivele de nelegalitate referitoare la urmărirea penală și la ascultarea coinculpaților, iar în caz de respingere a acestor critici, pe fond să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul F.I. în primul motiv formulat a criticat sentința pentru nelegalitate prin încălcarea de către organele de urmărire penală a dispozițiilor art. 221 și 228 C. proc. pen., privind modul de sesizare și începerea urmăririi penale, invocat și de recurentul C.N.
Apoi, în legătură cu fondul cauzei, a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunile de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.
Inculpata B.M. a susținut că greșit s-a reținut că a avut calitatea de membru al consiliului de administrație al C. Constanța și de asociat la SC M.J. SRL și nu există probe că a participat la încheierea unui act fals și nici nu avea calitatea de a înstrăina imobilul respectiv. A fost condamnată numai pe baza susținerilor părții civile.
Inculpata M.M. a invocat și ea motivul de nelegalitate a actelor de urmărire penală pentru încălcarea art. 221 și 228 C. proc. pen., formulat și de inculpații C.N. și F.I.
Apoi referindu-se la fondul cauzei a arătat că în mod eronat a fost condamnat pentru infracțiunile de uz de fals, fals în declarații și complicitate la infracțiunea de înșelăciune, deși partea civilă F. nu a reușit să probeze apartenența legală a imobilului în patrimoniul său, inculpații au probat faptul că se afla în patrimoniul C. Constanța la data tranzacției.
Instanța de fond nu a analizat concluziile expertizei financiar contabile dispusă în cauză.
Inculpata G.D. a susținut că a procedat legal la autentificarea contractului de înstrăinare a imobilului respectiv, solicitând admiterea recursului și achitarea, iar în subsidiar aplicarea art. 181C. pen.
Recursurile sunt fondate pentru motivul care se va arăta în cele care urmează.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Din examinarea actelor dosarului se constată că nu a fost lămurită problema titlului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul actului de înstrăinare.
F. Constanța susține că imobilul respectiv este proprietatea sa sesizând organele de urmărire penală despre înstrăinarea ilegală a acestuia, a figurat în proces în această calitate și prin sentință s-a dispus să fie repusă în situația anterioară asupra imobilului.
Această construcție face parte din fondul indivizibil al cooperativelor de consum care, în conformitate cu art. 16 din legea nr. 109/1996 aplicabil la data săvârșirii faptelor și art. 6 lit. j) din Legea nr. 1/2005, nu pot fi însușite de organizațiile cooperatiste asociate sau de către membrii cooperatori.
în raport de aceste dispoziții legale, C. nu poate să-și însușească imobilul respectiv.
La prima instanță, inculpații contestând faptul că F. Constanța este proprietarul imobilului, au solicitat efectuarea unei expertize judiciar contabil - financiară, care să aibă ca obiectiv și acest aspect, precum și relații scrise de la organele fiscale.
Instanța prin încheierea din 15 noiembrie 2005 a admis proba cu expertiză contabil - financiară având ca obiectiv și acest aspect precum și proba cu relații scrise tot pentru dovedirea dreptului de proprietate.
în legătură cu disputa dintre F. și C. asupra proprietății H.A. se arată în expertiză că din documentele ce s-au pus la dispoziție nu reiese faptul că există acte de proprietate, terenul fiind de fapt proprietatea C.L.C.
"Din discuțiile purtate" expertul a constatat că hanul a fost în gestiunea C. de la data punerii în folosință a locului și nu există nici o obligație de plată către F. Constanța.
C. Constanța nu a achitat niciodată chirie către F.
La termenul din 21 februarie 2006 s-a solicitat de apărare, între altele, ca expertul să lămurească aspectul privind actele de proprietate, dar cererea nu a fost încuviințată.
Instanța de fond deliberând asupra cauzei a admis punctul de vedere al F. Constanța, fără a examina apărările inculpaților cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului și nici concluziile raportului de expertiză sub acest aspect, ignorându-le pur și simplu.
în această situație se nasc îndoieli asupra exactităților susținerilor părții civile, constituite F. Constanța în ședință de prima instanță, mai ales că, în recurs s-au depus acte din care rezultă că încercarea făcută de această unitate de intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului și de notare a interdicției de înstrăinare și care a fost respinsă prin hotărâre definitivă.
Pe de altă parte, expertiza a menționat că s-a bazat atât pe actele ce i s-au prezentat, dar și pe cele care au rezultat din "discuțiile" purtate.
în consecință, se impune casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Motivul privind încălcarea prevederilor art. 228 C. proc. pen., în sensul că nu s-a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale și organul de urmărire penală nici nu a încheiat un proces verbal ce constituie actul de începere a urmăririi penale, a constituit o primă apărare la prima instanță și corect a fost respinsă motivat.
Potrivit art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, procurorul dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată.
în cauză, procurorul a procedat conform acestui text de lege, astfel că urmărirea penală nu este afectată de nulitate.
De asemenea, urmează a se respinge și motivul privind încălcarea dispozițiilor art. 324 C. proc. pen., în sensul că instanța a procedat la ascultarea unor inculpați fără ca ceilalți inculpați să fie de față.
încălcarea primei instanțe sub acest aspect nu constituie nulitate absolută ci una relativă și anularea actelor de ascultare nu este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Celelalte motive invocate de inculpați nu vor mai fi examinate având în vedere că sentința urmează a fi casată cu trimitere pentru rejudecare pentru lămurirea unui aspect important și întrucât constituie apărări la fapta pentru care au fost trimiși în judecată urmează a fi examinate de instanța de fond, la rejudecare după lămurirea aspectului neelucidat am menționat mai înainte.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admite recursurile, a se casa sentința recurată și dispune rejudecarea cauzei la Curtea de Apel Pitești.
Onorariul de avocat oficiu pentru inculpata B.M. s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4037/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5389/2006. Penal → |
|---|
