ICCJ. Decizia nr. 6979/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin Rechizitoriul nr. 399/P/2003 din 12 noiembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 217 alin. (3) C. pen., și art. 219 alin. (1) C. pen., în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fapt, s-a reținut că, în noaptea 19 iunie 2003, folosind un dispozitiv artizanal implantat în conducta petrolieră magistrală Orlești - Poiana Lacului, inculpatul M.M. a sustras cantitatea de 27 tone țiței, cauzând părții civile SC C. SA Ploiești un prejudiciu în valoare de 224.346.857 lei (reprezentând contravaloarea țițeiului) și de 40.799.557 lei (reprezentând contravaloarea cheltuielilor de remediere a conductei).
în timp ce transporta țițeiul sustras cu autotractorul marca I., pe raza comunei Dobroteasa, județul Olt, inculpatul a intrat cu autovehiculul în gospodăria părții civile R.H., distrugând 25 metri de gard de lemn, o fântână, precum și o anexă gospodărească, confecționată din scândură, 6 pomi fructiferi și porțile de acces în locuință.
Urmare distrugerilor provocate de inculpat, partea vătămată a suferit un prejudiciu evaluat la suma de 75.000.000 lei.
Prin sentința penală nr. 118 din 1 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 8500/2003, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul M.M. la pedepse cuprinse între 1 și 7 ani închisoare, urmând ca, în baza art. 33 și 34 C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apeluri parchetul și inculpatul, criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 313 din 13 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1589/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. Prin aceeași decizie, a fost admis apelul inculpatului M.M. și în baza art. 333 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei, pentru completarea urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 160b C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive luată față de inculpatul M.M., prin încheierea din 11 iunie 2005 a Tribunalului Olt, pronunțată în dosarul nr. 5974/2003.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6752 din 30 noiembrie 2005, a admis recursul parchetului, casând decizia Curții de Apel Craiova, cu consecința trimiterii cauzei, pentru continuarea judecății.
în rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 212 din 23 iunie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinței penale nr. 118 din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 8500/2003.
A desființat sentința și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. g) C. pen., raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
în baza art. 219 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Aplică dispozițiile art. 64 lit. a) și b) și art. 71 C. pen.
Menține starea de arest și deduce arestul preventiv executat de la 27 iunie 2003, la zi.
Obligă inculpatul la plata sumei de 55.387.000 lei ROL despăgubiri către partea civilă SC P. SP Ploiești.
Menține obligarea inculpatului la 2.500.000 lei ROL cheltuieli judiciare către partea civilă R.H. și 10.000.000 lei ROL cheltuieli judiciare statului.
Respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.
în recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității, s-a arătat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului M.M. în complicitate la infracțiunea de furt calificat și achitarea pentru infracțiunea de distrugere sunt greșite, fiind în contradicție, cu probele administrate în cauză. Astfel, în ce privește încadrarea activității materiale desfășurate de inculpat în cauză, ca formă a participației penale, este cea specifică autorului și nu a complicelui, cum greșit, s-a reținut. Susținerea are la bază cercetările efectuate la locul unde a fost perforată conducta și de unde au fost ridicate mai multe fragmente de vopsea care, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că prezintă caracteristici fizico-chimice identice cu cele recoltate de pe autotractorul I. condus de inculpatul M.M.
Inculpatul a fost identificat cu ajutorul telefonului mobil pe care l-a uitat în cabina autotractorului, dar și cu ajutorul urmelor papilare prelevate de pe interiorul geamului portierei stânga față a autovehiculului.
Fiind depistat la o săptămână de la producerea accidentului, s-a constatat că inculpatul prezintă leziuni la nivelul membrelor inferioare, care, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 671 din 27 iunie 2003, au putut fi produse, la data de 19 iunie 2003, prin lovire cu sau de corpuri contondente.
în cauză, s-a stabilit în mod cert faptul că inculpatul pentru a săvârși infracțiunea și-a procurat un dispozitiv artizanal pe care l-a implantat în conducta petrolieră magistrală Orlești - Poiana Lacului.
întrucât cele expuse se coroborează cu depozițiile unor martori audiați în cauză dar și cu unele dintre declarațiile inculpatului, este dovedită calitatea de autor a acestuia, în raport cu faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.
Fapta inculpatului de a participa la furt împreună cu alte persoane, după o înțelegere prealabilă și a opera cu acestea, constituie coautorat la infracțiunea de furt și nu complicitate.
în acest context, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.
în apropierea instalațiilor artizanale montate pe conductă ca și pe sol au fost constatate urme de anvelope având aceleași caracteristici cu cele de la autocisterna condusă de inculpat.
De asemenea, din punctul numit P., unde se intersectează drumul agricol care duce către locul unde a fost perforată conducta magistrală cu D.N. 67 P s-a constatat că urmele de anvelope erau imprimate, în sensul de deplasare Pitești - Drăgășani.
Totodată, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 177232 din 1 iulie 2003, peliculele de vopsea ridicate de la fața locului, respectiv, zona unde a fost perforată conducta, prezenta caracteristici morfologice și fizico-chimice identice cu particulele de vopsea prelevate de pe autovehiculul marca I.
în raport cu probele administrate, rezultă că inculpatul a fost prezent la locul săvârșirii faptei și a efectuat acte materiale specifice autoratului, participând nemijlocit la acțiunile ce realizează elementul material al infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), art. 208 și 209 alin. (3) lit. a) C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în consecință, condamnarea.
în ce privește netemeinicia hotărârii s-a arătat că pedepsele aplicate, orientate spre minimul special, nu sunt bine individualizate, fiind prea mici în raport de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, impunându-se, majorarea acestora.
Nu s-a acordat relevanța cuvenită, caracterului organizat al infracțiunii de furt, în sensul că a fost procurată de inculpat instalația artizanală, s-a depistat locul în conducta petrolieră magistrală, unde aceasta urma să fie instalată, cantitatea mare de țiței sustrasă, urmările produse (un incendiu și distrugere a unor bunuri din gospodăria părții civile R.H.), frecvența mare a infracțiunilor de acest gen, atitudinea procesuală nesinceră.
De asemenea, concursul de infracțiuni trebuia sancționat prin aplicarea unui spor de pedeapsă, în limitele legale.
Față de cele expuse, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) și art. 3859pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei soluții temeinice și legale.
în recursul său, inculpatul a solicitat, prin apărător și personal, cu ocazia ultimului cuvânt, ca în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., să fie achitat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și să se mențină decizia Curții de Apel Craiova, prin care a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.
Inculpatul arată că, în afara infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen., nu recunoaște să fi comis celelalte două infracțiuni de săvârșirea cărora este învinuit pe nedrept, fără probe de vinovăție, încât, se vede obligat să solicite și respingerea recursului parchetului, ca nefondat.
în subsidiar, în situația în care, se va trece peste solicitarea sa de a fi achitat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt, recurentul inculpat a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Curtea, examinând cele 2 recursuri, în raport de motivele invocate, dar și de probele aflate în dosarul cauzei, constată că, numai recursul declarat de inculpatul M.M. este fondat și urmează a fi admis, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, neputând fi primit, atâta timp cât, tinde să rețină vinovăția inculpatului, pentru fapte nerecunoscute, numai pe baza unor simple prezumții, necoroborate cu vreun mijloc de probă, care să dea garanția comiterii acestora de către inculpat și a vinovăției acestuia.
Dosarul se află la al doilea ciclu procesual.
încă din timpul primului ciclu procesual, s-a constatat insuficiența probelor care să ateste vinovăția inculpatului, privitor la învinuirile de distrugere și furt, prevăzute de art. 217 alin. (3) C. pen., și art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., ceea ce a determinat Curtea de Apel Craiova, secția penală, ca prin decizia nr. 313 din 13 octombrie 2005, să admită apelul inculpatului, să desființeze sentința atacată de inculpat și în baza art. 333 C. proc. pen. (atunci în vigoare) să restituie cauza privind pe inculpat, procurorului, pentru completarea urmăririi penale.
Prin aceeași decizie, se dispusese revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea acestuia în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
în primul ciclu procesual, Curtea de Apel a reținut că deși inculpatului i se reține prin rechizitor că, în data de 19 iunie 2003, ar fi luat fără știință proprietarului sau detentorului I.F., autocisterna și remorca și s-ar fi deplasat în punctul Leleasca situat pe magistrala petrolieră Orlești - Poiana Lacului, județul Olt, unde a perforat în două locuri, conducta petrolieră, montând, prin sudare, două dispozitive și apoi, ar fi încărcat cisterna remorcă cu 22 tone de țiței, după care a părăsit locul faptei, deplasându-se cu cisterna spre comuna Dobroteasa, pe drum, pierzând controlul autovehicului și răsturnându-se în gospodăria părții civile R.H., acesta, odată identificat, datorită unui telefon mobil, uitat în cabina autovehiculului, a recunoscut că este autorul accidentului de circulație, dar a negat că ar fi participat în vreun fel la perforarea și montarea instalațiilor artizanale în conducta petrolieră și la încărcarea țițeiului în autocisternă.
Ceva mai mult, inculpatul a dat explicații, arătând că a condus autocisterna implicată în accidentul de circulație, până în apropierea locului faptei, fiind însoțit de martorul G.M., care conducea la rândul său o altă autocisternă ce s-a stricat însă, martorul întorcându-se cu aceasta în parcarea de pe raza localității Opnaș, fiind dirijați, prin telefon, de numitul I.F. și, apoi, de o persoană care s-a recomandat A., și că, după ce a rămas singur, a fost obligat să predea autocisterna, altei persoane pe care nu o cunoaște, de către numitul P.E., zis N., ce a venit cu un autoturism, marca A.
Inculpatul a mai susținut că a stat în autoturismul Audi, împreună cu martorul N., până în jurul orei 24,00, perioadă în care a fost amenințat de acesta, când autocisterna a fost readusă în locul în care aștepta și că a fost constrâns să o deplaseze în direcția Pitești, în fața sa, deplasându-se, în autoturismul său, P.E., precum și că la cererea sa, I.F. i-a adus acte de proveniență a țițeiului ce purtau ștampila SC M.
în apărarea sa, inculpatul a solicitat administrarea mai multor probatorii în cursul urmăririi penale, care nu au fost însă administrate și pe care le-a reiterat și completat cu alte cereri de probatorii, probe ce sunt utile, necesare și concludente, pentru stabilirea eventualei participații și a eventualei vinovății a inculpatului, cu privire la faptele contestate.
Instanța reține că probatoriile cerute de inculpat erau necesare deoarece în cauză, nu există nici o probă care să ateste că inculpatul a montat singur, montare ce presupunea și folosirea unui dispozitiv de găurire, a unui aparat de sudură, care nu au fost găsite nici la locul faptei și nici în cabina autocisternei, două dispozitive pe magistrala de transport țiței, montarea a două dispozitive (s-ar fi justificat doar dacă ar mai fi fost adusă la încărcat și autocisterna condusă de martorul G.M.) sau că a încărcat cu țiței vehiculul, nici acest dispozitiv nu a fost găsit, ori că a participat, și în ce calitate, la aceste acte materiale.
Instanța nu poate presupune, spune decizia, că inculpatul este autorul acestor activități, doar pentru că ar fi singurul participant, identificat și că ar fi avut o anumită contribuție la comiterea infracțiunilor deduse judecății.
Temeinicia cererilor de probatorii solicitate de inculpat, a determinat instanța ca restituind cauza la parchet, să dispună administrarea acestora.
Recursul parchetului, împotriva acestei decizii, recurs admis de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, care a casat hotărârea, trimițând cauza pentru continuarea judecății la Curtea de Apel Craiova, cu menținerea stării de arest a inculpatului, a făcut ca probele dispuse, să nu poată fi administrate, cu consecința, admiterii, prin decizia nr. 212 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, a apelului declarat de inculpat, împotriva sentinței, pe care a desființat-o, în sensul că:
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt, din art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea de complicitate la furt, prevăzută de art. 26, raportat la art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., încadrare în baza căreia l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
în baza art. 219 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
Procedând în acest fel, Curtea de Apel, în rejudecare, n-a administrat alte probe, invocând doar considerentul deciziei instanței supreme, conform căruia "materialul probator administrat în mod direct sau indirect, în această cauză, permite instanței de judecată să se pronunțe asupra vinovăției inculpatului, cât și asupra formei participației, nefiind utile și concludente experimentele judiciare și expertizele criminalistice, dispuse în momentul adoptării soluției de restituire a cauzei".
Procedând așa, însă, instanța care a continuat judecata apelului a greșit, deoarece, în lipsa unor probe indubitabile de vinovăție a inculpatului, nu-l putea condamna pe acesta, nici pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat pe care i-a reținut-o în sarcină.
Dacă singura probă existentă în dosar este expertiza tehnică ce concluzionează asupra identității produsului din cisternă, cu cel din conducta distrusă, cum și a fragmentelor de vopsea găsite în apropierea conductei cu cele ridicate de pe cisternă nu pot convinge în afara oricărui dubiu asupra tezei participării inculpatului în calitate de autor sau coautor, la săvârșirea celor două infracțiuni, ele nu pot convinge nici asupra faptului că inculpatul ar fi comis fapta în calitate de complice la furt. Apare, astfel, ca întemeiat recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 212 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, impunându-se casarea acesteia numai cu privire la necesitatea stabilirii pe bază de probe, altele decât experimentul judiciar ori expertizele criminalistice, a existenței sau inexistenței infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpatului și cu privire la soluționarea corespunzătoare a laturii civile a acestei infracțiuni.
în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, univoce în ceea ce reține, instanța va proceda la administrarea nemijlocită a probelor dispuse prin decizia acelei Curți nr. 6752 din 30 noiembrie 2005, mai puțin experimentul judiciar și expertizele criminalistice, așa cum s-a arătat. De asemenea, Curtea va putea administra, din oficiu sau la cerere, și alte probe care ar fi de natură să contribuie, într-un fel sau altul, la soluționarea corectă a cauzei.
Având în vedere data la care față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive, perioada scursă de la luarea acelei măsuri și necesitatea ca perioada de arestare preventivă să fie rezonabilă, de așa natură încât să nu transforme măsura arestării preventive într-o măsură de executare a pedepsei, Curtea va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului M.M., dacă nu este arestat, în altă cauză.
în raport cu cele deja arătate, dar și cu ceea ce se va arăta în continuare, Curtea va trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în dosar nu sunt elemente din care să rezulte că inculpatul este autor al faptei. Constatarea perforărilor conductei, fragmentele de vopsea ridicate de la locul comiterii faptei, coincidența acestora cu cele recoltate de pe autotractorul I., condus de inculpat, în condițiile concrete ale speței și în lipsa altor probe, nu pot duce la concluzia că inculpatul este autorul faptei.
în speță, nu este dovedit cu vreun mijloc de probă că inculpatul și-a procurat vreun dispozitiv artizanal de perforare a conductei, nu s-a dovedit acțiunea sa asupra acesteia și nici vreo înțelegere cu alți inculpați, pentru sustragerea petrolului.
De asemenea, nu s-a demonstrat cu nimic caracterul organizat, participanții la organizarea faptei și alte elemente necesar a fi dovedite în cazul comiterii unor astfel de fapte.
S-a avut în vedere reglementarea plății onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu ca și a suportării cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6943/2006. Penal → |
|---|
