ICCJ. Decizia nr. 5584/2006. Penal. Furtul (art.208 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 150 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția celor doi inculpați de la 23 ianuarie 2006 pentru fiecare și conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., li s-a menținut starea de arest.
Ambii inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile SC P. SA, sucursala PETROM Videle cu titlu de despăgubiri civile suma de 5.910,89 RON și fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în seara de 17 ianuarie 2006, la sugestia inculpatului M.I., inculpatul G.I. s-a deplasat cu atelajul hipo, proprietatea fratelui său G.F. la locuința celui dintâi, iar în jurul orelor 20,30, împreună s-au îndreptat spre zona parcului nr. 3 al Schelei petroliere V., situat pe raza comunei Bucșani, județul Giurgiu.
Inculpatul M.I. a deconectat rețeaua electrică ce alimenta sondele nr. 953 și 954, apoi, inculpații escaladând stâlpii de electricitate au tăiat cu o foarfece "gură de lup" cablul electric de alimentare pe o distanță de 1.000 m. Aceștia au mai tăiat 210 m conductor pe care i-au abandonat la locul faptei, iar cablul de aluminiu strâns în 30 de colaci l-au încărcat în căruță, deplasându-se în direcția satul Golească când au sesizat ca sunt urmăriți de un autovehicul.
Inculpații au recunoscut comiterea infracțiunii și au fost de acord să despăgubească partea civilă.
Prin probatoriile administrate: declarații de martori, înscrisuri coroborate cu declarațiile inculpaților s-a stabilit vinovăția acestora și s-a făcut o evaluare a circumstanțelor reale și personale ale cauzei, aplicându-se pedepse cu închisoarea gradate după contribuția adusă în cadrul activității infracționale.
împotriva acestei sentințe au declarat apeluri ambii inculpații, care au solicitat o mi mare eficiență a aplicării circumstanțelor atenuante, sens în care s-au depus înscrisuri, reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate și suspendarea sub supraveghere a executării acestora, inculpatul M.I. invocând probleme de natură familială, iar inculpatul G.I., conduita ireproșabilă anterior comiterii faptelor.
Ministerul Public, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea ambelor apeluri, ca nefondate, întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii și a avut în vedere toate elementele de circumstanțiere.
Prin decizia penală nr. 460/ A din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 5359/2/2006 (1644/2006) au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.I. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 150 din 17 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
S-a menținut starea de arest a inculpaților.
S-a dedus prevenția fiecărui inculpat de la 23 ianuarie 2006 la zi.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, prin probatoriile administrate a stabilit corect situația de fapt și contribuția fiecărui inculpat în derularea activității infracționale, rezultând cu claritate că inculpatul M.I. a avut inițiativa comiterii furtului și împreună cu inculpatul G.I. au gândit modul de operare și și-au asigurat mijloacele cu ajutorul cărora să sustragă cantitatea considerabilă de cablu de aluminiu. Niciunul dintre aceștia nu au avut în vedere gravitatea și urmările actelor lor soldate cu un prejudiciu la a cărui acoperire au fost obligați.
în același timp, în considerarea dispozițiilor art. 72 coroborat cu art. 52 C. pen., instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a datelor care caracterizează fiecare inculpat.
Pe de-o parte s-a ținut seama de gravitatea faptelor și de pericolul social ridicat, iar, pe de altă part, de circumstanțele personale ale inculpaților. Ca urmare a aprecierii conduitei înainte și după săvârșirea faptei, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul G.I., prin scăderea sub minimul special a pedepsei aplicate. Și în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I. dovedit ca fiind inițiatorul acestei acțiuni infracționale, cunoscut cu antecedente penale (condamnări anterioare pentru infracțiuni de furt), fără ocupație, instanța a evaluat aceste date, precum și atitudinea sa procesuală și a apreciat că stabilirea unei sancțiuni orientate spre minimul prevăzut de lege este totuși în măsură să conducă la realizarea scopului preventiv și de reeducare.
Susținerile apelanților, în sensul reducerii pedepselor aplicate și reconsiderarea modului de executare, nu au putut fi primite în condițiile în care nu există elemente ale cauzei care să nu fi fost evidențiate de instanță prin soluția pronunțată după o pertinentă analiză a probatoriului și o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpații M.I. și G.I., criticând-o, arătând în scris motivele.
Astfel, în recursul declarat apărătorul recurentului inculpat M.I. a arătat că primul motiv de recurs vizează cuantumul pedepsei, invocând dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa de 4 ani este prea mare, în raport cu împrejurările care constituie circumstanțe atenuante, deoarece anterior săvârșirii faptei a avut în societate o conduită ireproșabilă, nefiind recidivist, a avut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta. Recurentul inculpat invocă dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen., arătând că față de el nu se face nici-o referire că i s-ar fi aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., așa cum s-a procedat în cazul celuilalt coinculpat, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici de 4 ani, pentru că numai o asemenea pedeapsă poate să-și atingă scopul, respectiv reeducarea sa.
Totodată, se consideră că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare, prin raportare la alte pedepse care sunt aplicate pentru infracțiuni mai grave, cum ar fi traficul de droguri, înșelăciune și alte infracțiuni săvârșite chiar cu violență, tâlhărie, unde cuantumul pedepsei aplicate este de cele mai multe ori egal cu pedeapsa care mi-a fost mie aplicată.
De asemenea, martorul în circumstanțiere a arătat că a avut un comportament ireproșabil în comună, am încercat să ating orice conflict ivit între oamenii, i-am împăcat când au avut conflicte și am participat efectiv la strângerea de bani pentru renovarea bisericii împreună cu celălalt coinculpat fără să existe vreun incident cu privire la sumele de bani strânse.
Față de cele arătate, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri noi cu un cuantum al pedepsei mai mic decât cel de 4 ani.
în recursul declarat, apărătorul recurentului inculpat G.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa de 2 ani închisoare este prea mare în raport cu împrejurările care constituie circumstanțe atenuante, în condițiile în care acesta înainte de săvârșirea faptei a avut în societate o conduită ireproșabilă, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a fost și este angajat la biserica din localitate în calitate de cântăreț bisericesc, a avut în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta pe care a comis-o.
De asemenea, au fost menționate dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen., apreciindu-se că pedeapsa de 2 ani este prea mare, motiv pentru care solicită admiterea acestui motiv și aplicarea unei pedepse mai mici de 2 ani.
Al doilea motiv de recurs vizează modul de executare al pedepsei aplicate, respectiv neaplicarea dispozițiilor art. 861alin. (3), teza a II-a C. pen., considerând că pedeapsa care i-a fost aplicată inculpatului putea fi suspendată condiționat sub supraveghere.
Potrivit art. 862C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții.
Astfel, primele două cu privire la cuantum și lipsa unei condamnări sunt îndeplinite, de asemenea este îndeplinită și condiția de la pct. 3 a art. 861 referitoare la infracțiunile exceptate, motiv pentru care se poate aprecia, ținând seama de persoana sa, de comportamentul avut după săvârșirea faptei, a ajutat organele penale să efectueze chiar și o reconstituire, neavând intenția de a se sustrage, nu va mai săvârși infracțiuni indiferent de natura lor.
Chiar dacă îndeplinirea condițiilor nu îi permit să aibă un drept la suspendarea executării sub supraveghere, ci doar o vocație, actele în circumstanțiere depuse la dosar în care preotul bisericii unde era angajat și cetățenii comunei care arată ce comportament a avut în societate până la data săvârșirii faptei pot forma convingerea instanței că pedeapsa care i-a fost aplicată poate fi suspendată condiționat sub supraveghere.
De asemenea, martorul în circumstanțiere a arătat că a avut un comportament ireproșabil în comună, a încercat să apropie oamenii de biserică, i-a împăcat când au avut conflicte și a participat efectiv la strângerea de bani pentru renovarea bisericii fără să existe vreun incident cu privire la sumele de bani strânse.
Față de cele arătate, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea celui de-al doilea motiv de recurs și a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit dispozițiilor art. 861alin. (3), teza a II-a C. pen.
La termenul de astăzi, apărătorul recurenților inculpați, în concluziile orale, în dezbateri a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea instanței de apel cu privire la pedepsele aplicate, considerând că față de împrejurările în care s-a comis fapta și de datele care caracterizează persoana inculpatului G.I., pedeapsa aplicată acestuia este exagerată. Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului, nu este cunoscut cu antecedente penale și a fost cântăreț bisericesc, calitate în care a ajutat la strângerea de fonduri pentru biserică, impunându-se reducerea pedepsei, cu aplicarea suspendării executării acesteia sub supraveghere sau suspendării condiționate.
în ceea ce privește pe recurentul inculpat M.I., deși a mai fost condamnat anterior, pentru această condamnare a intervenit reabilitarea, acesta poate fi reeducat și cu o pedeapsă minimă, a dat dovadă de sinceritate și a regretat fapta comisă, iar aplicarea unei pedepse duble față de cea a inculpatului G.I., nu se justifică, solicitând ca urmare a aplicării art. 76 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei până la 3 luni, care poate să asigure reeducarea inculpatului, cu suspendarea executării sub supraveghere sau suspendării condiționate.
în concluzie, apărătorul recurenților inculpați a solicitat admiterea recursurilor ambilor inculpați, casarea deciziei atacate și pe fond redozarea pedepselor, iar cu privire la modalitatea executării acesteia, fie aplicarea suspendării sub supraveghere, fie suspendarea condiționată.
Concluziile procurorului asupra recursurilor declarate de inculpați, precum și pozițiile acestora din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de recurenții inculpați M.I. și G.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpaților M.I. și G.I. în săvârșirea infracțiunii pentru care fiecare a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că fapta inculpaților M.I. și G.I., de a sustrage, pe timp de noapte cablu prin escaladarea stâlpilor de electricitate ce alimentau sondele nr. 953 și 954, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen.
De asemenea, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare a fost făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, respectiv că a fost săvârșită de două persoane împreună, pe timpul nopții, prin escaladare, obiectul furtului constituindu-l cablu de la rețeaua electrică de alimentare a unor sonde, de cuantumul prejudiciului produs, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, ambii inculpați au avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele, inculpatul M.I. fiind însă inițiatorul săvârșirii infracțiunii, coordonând desfășurarea operațiunii, este căsătorit, are un copil minor, anterior prin sentința penală nr. 52 din 17 februarie 1995 a Judecătoriei Videle a fost condamnat, la două pedepse de 8 luni și respectiv de un an și 6 luni închisoare (fapte comise în timpul minoratului) pentru două infracțiuni de furt calificat similare cu cea săvârșită în prezenta cauză, prin sentința penală nr. 468 din 12 octombrie 1995 a Judecătoriei Bolintin Vale a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru furt calificat, aceste pedepse au fost contopite, faptele fiind concurente, iar față de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, termenul de reabilitare s-a împlinit la 25 noiembrie 2001, așa încât fapt comisă la 17 ianuarie 2006 nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul G.I. nu are antecedente penale, este necăsătorit, a absolvit școala de cântăreți bisericești la Seminarul teologic liceal ortodox, a efectuat serviciul militar la Regimentul de gardă unde a obținut certificatul de merit în serviciul militar și diploma de onoare, este cântăreț bisericesc la Parohia din satul Goleasca, a avut o bună conduită în societate până la data comiterii faptei.
înalta Curte constată că în cauză a fost făcută o judicioasă aplicare a principiului parificării pedepselor, cuantumurile acestora fiind diferențiate în funcție de contribuția inculpaților în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, dar și de circumstanțele personale pozitive.
Astfel, cuantumul pedepsei aplicat inculpatului M.I. a fost stabilit la minimul legal pentru infracțiunea comisă, iar cel dispus față de inculpatul G.I. a fost coborât sub minimul legal, ca urmare a efectului circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și a regimului sancționator corespunzător stipulat la art. 76 lit. c) din același cod.
Totodată, modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, respectiv privativă de libertate, s-a considerat just că este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.
înalta Curte nu poate reține apărările formulate de către recurenții inculpați, deoarece în cauză au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepselor, față și de mijloacele de probă administrate, așa încât nu se justifică o diminuare și mai semnificativă a cuantumurilor pedepselor aplicate acestora.
De asemenea, nu se justifică nici aplicarea unor modalități neprivative de libertate, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau suspendarea condiționată, deoarece în raport cu gravitatea faptei comise de către inculpați, în circumstanțele reale menționate, scopul pedepselor nu poate fi atins decât prin privare de libertate.
înalta Curte consideră că în cauză instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Totodată, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I. și G.I. împotriva deciziei penale nr. 460/ A din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Se va deduce din pedeapsa aplicată ambilor inculpați, durata arestării preventive de la 23 ianuarie 2006 la 28 septembrie 2006.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5580/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5568/2006. Penal → |
|---|
