ICCJ. Decizia nr. 5605/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 22 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 444/2006, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M.D.A. împotriva rezoluției nr. 231/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj menținută prin rezoluția nr. 1649/11/2 din 03 ianuarie 2006 dată de procurorul general de la același parchet.
A fost obligat petentul la 100 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că prin plângerea înregistrată sub numărul arătat, petentul M.D.A. a solicitat desființarea rezoluției dată în dosarul nr. 231/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție L.I. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de acesta, precum și față de agentul de poliție G.A., cu motivarea că aceștia au săvârșit mai multe infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, șantaj, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, întrucât au intervenit în cadrul unui litigiu dintre petent și o altă persoană și în același timp fără a avea un mandat, cei doi lucrători de poliție au descins la biroul avocatului ce-l reprezenta la acea dată și au încercat să-i ia acestuia actele autoturismului care aparținea părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a stabilit că, la data de 19 octombrie 2005, petentul a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj o plângere penală împotriva inspectorului L.I. din cadrul Poliției municipiului Cluj-Napoca, reclamând săvârșirea de către acesta a mai multor infracțiuni de abuz în serviciu, șantaj, purtare abuzivă și favorizarea infractorului, pe motiv că acesta ar fi intervenit în mod abuziv în sensul rezolvării unui conflict dintre partea vătămată și numitul B.L.
Prin rezoluția nr. 231 din 28 noiembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție L.I., iar pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reținându-se că L.I. nu a acționat în detrimentul vreuneia din părți, în cadrul instrumentării plângerii penale formulate de B.L.M. împotriva numitului M.D.A., prin care reclama faptul că după ce între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism Audi 80, au intervenit neînțelegeri în urma cărora M.D.A. a condiționat restituirea documentelor autoturismului cu suplimentarea prețului acestuia.
împotriva rezoluției s-a formulat plângere la procurorul general, care prin rezoluția nr. 1649/II/2 din 3 ianuarie 2006 a respins această plângere, cu motivarea că faptele imputate inspectorului de poliție L.I. nu sunt infracțiuni și acesta a acționat doar în virtutea atribuțiilor de serviciu.
Verificând actele lucrării înregistrate sub nr. 1445 din 7 septembrie 2005 și apoi sub nr. 687011 din 19 septembrie 2005 ale Poliției municipiului Cluj-Napoca s-a constatat că, la data de 9 septembrie 2005, B.L.M. a depus o plângere împotriva numitului M.D.A.R., plângere, plângere repartizată spre soluționare agentului de poliție G.A., care însă a propus clasarea cauzei, întrucât fapta pentru s-a plâns persoana vătămată nu întrunește elementele constitutive ale vreunui infracțiuni ce se află în competența materială a poliției, clasarea fiind aprobată la data de 27 septembrie 2005.
La data de 12 septembrie 2005 la Judecătoria Cluj-Napoca, numitul M.D.A. a înregistrat o plângere penală împotriva lui B.L.M. pentru infracțiunea de abuz în încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213 C. pen., în acest dosar pronunțându-se instanța, în sensul încetării procesului penal, ca urmare a lipsei nejustificate a părții vătămate la două termene de judecată în dosarul nr. 13631/2005.
Din actele preliminare efectuate de agentul de poliție G.A. și din actele dosarului întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a rezultat că acesta împreună cu L.I., în calitate de inspectori la Poliția municipiului Cluj-Napoca au făcut unele demersuri în vederea rezolvării conflictului dintre B.L.M. și M.D.A.R., în sensul recuperării actelor autoturismului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia, de la avocatul petentului M.D.A.
Modul în care cei doi polițiști au acționat nu a depășit cadrul atribuțiilor de serviciu, pentru că la data deplasării lor la sediul avocatului P.S.M., încă aveau pe rol lucrarea cu plângerea numitului B.L.M. împotriva petentului.
Din declarațiile persoanelor audiate în faza actelor premergătoare, de către procuror nu a rezultat că ofițerul de poliție L.I. să fi acționat în mod abuziv sau să fi săvârșit alte infracțiuni dintre cele pentru care s-a plâns partea vătămată M.D.A. și în consecință, soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică.
Este de observat că, deși, plângerea penală adresată procurorului și în raport cu care acesta s-a pronunțat prin rezoluțiile atacate, îl viza doar pe ofițerul de poliție L.I., în plângerea depusă la instanță conform art. 2781C. proc. pen., petentul face referire și la agentul de poliție G.A., despre care susține că a comis aceleași infracțiuni, dar față de care nu a formulat plângere penală.
Chiar dacă procurorul nu s-a pronunțat în mod expres pe fiecare din textele de lege invocate de petent ca fiind cele care incriminează infracțiunile pentru care a depus plângerea, acesta a arătat în mod judicios că faptele astfel cum au fost descrise, ar întruni dacă ar fi reale, elementele constitutive ale unei singure infracțiuni și anume cea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), considerându-se sesizat cu stare de fapt, iar apoi pronunțându-se în raport cu toate susținerile petentului.
împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul M.D.A., fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, deși au fost legal citați, atât recurentul petiționar M.D.A., cât și intimații L.I. și G.A. au lipsit, la dosarul cauzei nefiind depus niciun înscris care să ateste formularea vreunei cereri de imposibilitate de prezentare sau pentru alte motive.
S-a învederat de către magistratul asistent că a fost atașat prezentei cauze, dosarul nr. 231/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Procurorul a pus concluzii, în dezbateri, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de petiționar, apreciind că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni de către intimați.
Examinând recursul declarat de petiționarul M.D.A. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, din oficiu potrivit art. 3856C. proc. pen., față de inexistența unor motive de recurs ale recurentului petiționar, înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului M.D.A.
înalta Curte consideră că au fost evaluate lucrările și materialul din dosarul cauzei, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimatul L.I., ofițer de poliție, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluție întemeiată pe dispozițiile art. 228 în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Din examinarea plângerii penale formulată de petiționar și adresată procurorului, ce a făcut obiectul rezoluțiile date, rezultă că aceasta îl viza doar pe ofițerul de poliție L.I., însă plângerea depusă la instanță de către petiționar îl privește și pe agentul de poliție G.A., susținând că a săvârșit aceleași infracțiuni, dar față de care nu a formulat plângere penală.
Așa cum rezultă din cauză au fost examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiționar, în raport cu persoana și fapta pretins a fi săvârșită de către aceasta, avându-se în vedere plângerea formulată de petiționar.
Astfel, pe parcursul cercetărilor în actele premergătoare efectuate au fost ascultați intimatul L.I. (declarația dată la 1 noiembrie 2005 în fața procurorului), G.A. (declarația dată la 14 noiembrie 2005 în fața procurorului), P.S.M. (declarația dată la 18 noiembrie 2005 în fața procurorului).
în declarația dată intimatul L.I. a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte penale, relatând în concret modul în care a efectuat verificările ca urmare a lucrării existente în evidențe privind pe B.M., deplasarea la biroul avocatului P.S.M., faptul că lucrarea a fost clasată la 27 septembrie 2005 pe baza referatului, necunoscând stadiul soluționării litigiului dintre B.M. și M.A.
De asemenea, intimatul în aceeași declarația a arătat că până la data de 20 iulie 2005 când B.M. a fost audiat nu l-a cunoscut, ca de altfel nici pe M.A. pe care l-a identificat doar, însă nu a fost depistat, menționând că în legătură cu acesta din urmă la compartimentul falsuri-înșelăciuni de care răspunde are în lucru un număr de patru cauze penale în care a fost începută urmărirea penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (2) și (3) și până la această dată M.D.A. nu a fost depistat.
în declarația dată, G.A. a relatat că a avut în lucru o plângere a numitului B.M. împotriva numitului M.D.A. cu privire la cumpărarea unui autoturism, nefiindu-i date actele acestuia, pe parcursul cercetărilor procedând la citarea legală a pârâtului pentru audieri, ocazie cu care a constatat din declarația soacrei acestuia P.R., cât și din investigațiile efectuate la imobil că numitul M.D.A. nu locuiește și nici nu a locuit la adresa dată. Petentul i-a înștiințat că a fost contactat de avocatul lui M.D.A., domnul P.S., fapt pentru care împreună cu L.I. s-au deplasat la biroul acestuia unde a avut loc o discuție, nefiindu-le puse actele solicitate și pe care le-au văzut, invocând că a fost angajat de M.D.A. și nu poate să le înstrăineze, fără acordul acestuia, lăsându-i avocatului numerele lor de telefon pentru ca M.D.A. să-i contacteze în vederea clarificării situației. Acesta l-a sunat după câteva zile pe colegul său, căruia i-a reproșat modul în care au procedat. Totodată și acesta a menționat că are în lucru patru dosare penale în care s-a dispus și confirmat începerea urmăririi penale împotriva lui M.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și nici până în prezent nu au reușit să-l identifice pe acesta pentru a-l audia, deși a fost citat în repetate rânduri.
în declarația dată, P.S.M. a menționat că, în dimineața zilei de 27 august 2005, la sediul biroului a venit numitul M.D.A., care i-a solicitat o consultație juridică, arătând că a formulat o plângere penală împotriva unei persoane care cumpărase de la el un autoturism dar nu-i plătise integral prețul vânzării și în vederea studierii dosarului i-a solicitat să-i lase pentru o zi toate actele pe care se întemeiază plângerea penală, înmânându-i un set de acte, spunându-i că s-ar putea să se împace și dacă acesta se va prezenta la el să-i predea toate actele lăsate. Deoarece nu cunoștea conținutul dosarului nu a încheiat contract de asistență juridică și nu a încasat onorariu, urmând ca aceste aspecte să fie lămurite ulterior.
De asemenea, acesta a mai arătat că la circa trei ore după plecarea lui M.D.A. s-au prezentat doi ofițeri de poliție L.I. și G.A. care au afirmat că cercetează o plângere penală formulată împotriva numitului M.D.A., că au cunoștință că în posesia sa se află actele originale ale unui autoturism ce-i aparțin acestuia, care le sunt necesare pentru cercetări, punându-i în vedere să le predea, atenționându-l că dacă refuză obstrucționează ancheta și nu le-a pus la dispoziția acestora actele respectiv, lucrătorii de poliție neinsistând, părăsind cabinetul, solicitându-i totuși că dacă M.D.A. se va prezenta să le ridice să-i anunțe telefonic de prezența acestuia. în după-amiaza acelei zile M.D.A. s-a prezentat la sediul cabinetului său, solicitându-i actele, a telefonat imediat la numărul indicat de cei doi ofițeri de poliție, vorbind cu domnul L.I., care i-a solicitat să vorbească cu M.D.A. și după o discuție de circa un minut, L.I. i-a dat permisiunea de a restitui domnului M.D.A. actele, care a părăsit imediat cabinetul.
Totodată, la dosarul de urmărire penală, au fost depuse ca acte premergătoare fotocopiile referatului cu propunere de clasare întocmit de G.A., a declarațiilor lui B.L.M., F.I.C., F.O., a contractelor de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, a plângerii penală a petiționarului către Judecătoria Cluj-Napoca, a ordonanței de conexare a mai multor dosare privind pe numitul M.D.A., a procesului-verbal de începere a urmăririi penale din 24 octombrie 2005 privind pe numitul M.D.A., confirmat prin rezoluție de către procuror, a fișei de cazier a lui M.D.A., a raportului din 25 octombrie 2005 cu propunere de a se aproba clasarea lucrării înregistrate cu numărul R.S./737910/2005, a unei declarații a numitei P.R.
Prin rezoluția nr. 1649/II/2 din 3 ianuarie 2006 dată de procurorul general a fost respinsă plângerea petiționarului formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penală, cu motivarea că faptele imputate intimatului, inspector de poliție, L.I. nu sunt infracțiuni și acesta a acționat doar în virtutea atribuțiilor de serviciu.
înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator administrat în dosarul parchetului, analizând criticile formulate de acesta, constatând că procurorul în mod judicios a stabilit că faptele așa cum au fost descrise ar întruni, dacă ar fi reale elementele constitutive ale unei singure infracțiuni și anume aceea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), considerându-se sesizat cu starea de fapt și numai după aceea s-a pronunțat, față de susținerile petiționarului.
Totodată, în mod just s-a considerat ca fiind neîntrunite elementele constitutive ale infracțiunii mai sus arătate, respectiv lipsa elementului subiectiv, ceea ce a condus la incidența art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Astfel, prin modul în care au acționat cei doi lucrători de poliție nu au depășit cadrul atribuțiilor de serviciu, deoarece la momentul deplasării la cabinetul avocatului P.S.M., aveau în lucru lucrarea cu plângerea numitului B.L.M. împotriva petiționarului.
în raport cu cele menționate, înalta Curte apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.
Totodată, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.D.A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5628/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5598/2006. Penal → |
|---|
