ICCJ. Decizia nr. 5628/2006. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 559 din 12 mai 2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 61 C. pen. a revocat restul de pedeapsă de 886 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 145 din 26 februarie 2002 a Tribunalului București, rest de pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta.
în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenția de la 12 octombrie 2005, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 118 C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag.
A luat act că părțile vătămate M.O. și M.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, inculpatul în data de 12 octombrie 2005, în jurul orei 1,00, în timp ce se afla pe Bd. Gării Obor a acostat-o pe partea vătămată (M.O.), pe care a amenințat-o cu un briceag și a deposedat-o de suma de 100 lei, iar ulterior a lovit cu pumnul în zona feței și pe M.I. deposedându-l de suma de 700.000 lei și un pachet de țigări, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 211 lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza: procesului verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de percheziție corporală, declarații martori, declarații părți vătămate și declarații inculpați.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist. A fost nesincer pe parcursul procesului, iar fapta sa reprezintă un grad de pericol social concret relativ ridicat, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât printr-o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție.
împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul D.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, subliniind că nu sunt probe din care să rezulte nevinovăția sa, solicitând în subsidiar modificarea cuantumului pedepsei aplicate, prin schimbarea încadrării juridice.
Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin decizia penală nr. 494 din 27 iunie 2006 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.G. împotriva sentinței penale nr. 559 din 12 mai 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
S-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestului preventiv cu începere de la 12 octombrie 2005 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivele invocate prin apel respectiv greșita sa condamnare, eronata încadrarea juridică a faptei și numai în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, verificând hotărârea atacată, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, urmează a vedea că, recursul este fondat, doar pentru motivele ce se vor analiza.
Pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea, reține că instanța de fond, a încălcat prevederile art. 322 și 323 C. proc. pen.
Astfel deși textele menționate o obligau să procedeze la ascultarea inculpatului, instanța de fond, deși a constatat prezența acestuia la toate termenele de judecată și i-a asigurat apărarea (din oficiu) după voința făptuitorului (a se vedea încheierea din 25 noiembrie 2005 de la dosar instanță de fond), nu a adus la îndeplinire prevederile art. 323 C. proc. pen. ce indică actul de început al unei cercetări judecătorești.
în aceste condiții, prin neascultarea inculpatului, cu adevărat nu numai că, nu au putut fi cunoscute și verificate apărările acestuia dar prin această gravă omisiune, interesele recurentului inculpat, au fost grav vătămate și în special a fost golit de conținut dreptul acestuia la apărare. în același timp a fost ignorată cererea esențială a inculpatului de a-și organiza desfășurarea cercetării sale judecătorești în așa fel încât, să fie de natură a-i garanta drepturile sale și să influențeze favorabil soluția procesului său.
Cum, aceste încălcări de lege au fost menținute și de către instanța de apel, regăsindu-se și printre cazurile de casare de la pct. 10 al art. 3859C. proc. pen. (ce se examinează și din oficiu), ambele hotărâri, fond și apel, urmează a fi casate, ca urmare a admiterii recursului inculpatului în baza textului evocat.
în consecință, cauza va fi trimisă în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen. spre rejudecare, instanței de fond, respectiv Tribunalului București.
Verificând temeiurile legale în baza cărora, s-a luat măsura arestării preventive, se constată că, acestea subzistă și anume dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. și ca atare cerințele legale, în materie, fiind respectate, cererea de revocare a acestei măsuri făcută de inculpatul recurent se va respinge, ca nefondată.
Pentru aceste considerente în baza art. 3002și 160b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.G.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4643/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5605/2006. Penal → |
|---|
