ICCJ. Decizia nr. 566/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 566/2006
Dosar nr. 1202/1/2006
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 3/IA/2006 din 12 ianuarie 2006, a dispus printre altele, în baza art. 3002, combinat cu art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţii F.D. şi H.L.
În încheiere, se arată că verificându-se legalitatea se constată, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 228 din 24 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 7696/2003, au fost condamnaţi inculpatul F.D., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi inculpatul H.L., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fiind trimişi în judecată în stare de arest şi, verificându-se legalitatea şi temeinicia arestării preventive, potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor impun, în continuare, privarea lor de libertate, în cauză, existând probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaţilor, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică şi că trebuie avută în vedere şi împrejurarea că aceştia au fost condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni grave, aceea de trafic ilicit de droguri, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sens în care, în baza art. 160b C. proc. pen., se va dispune menţinerea arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea măsurii de menţinere a arestării preventive, în raport cu principiul prezumţiei de nevinovăţie, care trebuie să funcţioneze până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi de prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.
Recursurile sunt nefondate.
Nici prezumţia de nevinovăţie şi nici prevederile C.E.D.O. nu exced posibilitatea luării şi menţinerii arestării preventive a unui învinuit sau inculpat atâta timp cât, faţă de acesta, se dovedeşte, aşa cum este cazul în speţă, existenţa pericolului public ce fundamentează necesitatea unei atari măsuri preventive. Or, în cauză, aşa cum judicios, se motivează, de prima instanţă există, neîndoielnic, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri, într-un anume fel, confirmate şi de condamnarea inculpaţilor, la câte 12 ani închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni deosebit de grave, pedepse a căror executare ar putea fi pusă în pericol, prin eventuala revocare a măsurii arestării preventive şi lăsarea inculpaţilor în stare de libertate.
Dovedindu-se, astfel, existenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, Curtea va trebui să privească recursurile inculpaţilor, ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocaţi, pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.D. şi H.L. împotriva încheierii nr. 3/ IA din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 4102/P/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 58/2006. Penal → |
|---|
