ICCJ. Decizia nr. 58/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 58/2006
Dosar nr. 21578/1/2005
(nr. vechi 6410/2005)
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137 din 1 iunie 2005, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, a fost condamnată inculpata N.C., la 1.500.000 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost achitat şi inculpatul nerecurent N.I., pentru infracţiunile de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., şi insultă prevăzută de art. 205 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
S-a luat act că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpata şi partea vătămată au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că în ziua de 9 decembrie 2004, într-un autobuz, între partea vătămată F.I. şi inculpata N.C. a avut loc o altercaţie pe fondul unei vechi duşmănii, şi în timpul acesteia făptuitoarea i-a dat câteva palme, i-a adresat injurii şi expresii jignitoare astfel cum au declarat martorii B.C. şi P.A.
Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatei de a lovi cu palma pe F.I. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe deoarece nu i s-au cauzat suferinţe fizice părţii vătămate şi a achitat-o, condamnând-o doar pentru comiterea infracţiunii de insultă.
Deoarece nici unul din martorii oculari nu l-au auzit sau văzut pe inculpatul N.I. să insulte, ameninţe sau să lovească pe partea vătămată, judecătoria l-a achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia penală nr. 809/ R din 13 septembrie 2005, a admis recursul declarat de partea vătămată F.I. împotriva sentinţei primei instanţe pe care a casat-o şi în baza art. 180 alin. (1) C. pen., inculpata N.C. a fost condamnată şi pentru comiterea infracţiunii de lovire la 3.000.000 lei amendă.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3.000.000 lei amendă.
Instanţa de recurs a constatat că inculpata a aplicat victimei mai multe lovituri cu palmele la ceafă, provocându-i suferinţe fizice astfel că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
Prin Decizia nr. 1016 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpată împotriva deciziei Tribunalului Mehedinţi.
Decizia Curţii de Apel Craiova a fost recurată de inculpata N.C.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată că recursul este inadmisibil.
Sentinţa instanţei de fond a fost casată prin Decizia nr. 809/ R din 13 septembrie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, ca urmare a admiterii recursului declarat de partea vătămată condamnând-o pe inculpată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispunând în final ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 3.000.000 lei amendă.
Această decizie pronunţată de Tribunalul Mehedinţi este definitivă nemaiputând fi atacată cu recurs, conform art. 3851 C. proc. pen. şi nici Decizia penală nr. 1016 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul inculpatei împotriva acestei hotărâri.
Recursul fiind exercitabil numai împotriva hotărârilor nedefinitive, sunt excluse de la atacarea cu recurs toate hotărârile care devin definitive la data pronunţării lor. Astfel, Decizia instanţei de recurs prin care se soluţionează şi ia sfârşit procesul penal sau se soluţionează cauza după rejudecare, în urma casării hotărârii atacate, fiind definitivă, la data pronunţării, conform art. 417 C. proc. pen., nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpata N.C. urmează a fi respins ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata N.C. împotriva deciziei penale nr. 1016 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 593/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
