ICCJ. Decizia nr. 55/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.55/2006
Dosar nr. 19096/1/2005
(nr. vechi 5169/2005)
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 25 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Alba, a fost condamnat inculpatul C.P.M.N., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, art. 76 C. pen., şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definite a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 ore din data de 30 octombrie 2001 şi perioada arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la zi.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.N.P. P. SA, sucursala P. Arad, suma de 15.731.257.186 lei despăgubiri civile, din care, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.R.C. SRL, suma de 10.229.233.581 lei, iar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Alba Iulia, suma de 5.502.023.605 lei.
S-a mai constatat că prejudiciul în sumă de 326.601.428 lei, cauzat părţii civile SC O. SRL Lancrăm, jud. Alba şi prejudiciul în valoare de 776.781.161 lei produs părţii civile S.N.P. P. SA, sucursala P. Gorj, au fost acoperite în întregime.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul a fost asociat unic şi administrator la SC E. SRL Alba Iulia, al cărui principal obiect de activitatea era prestarea de servicii şi comerţ. De asemenea, C.P.M.N. era administrator al SC C.R.C. SRL şi asociat în cotă majoritară cu M.C.E., obiectul secundar de activitate al societăţii fiind comerţ intern, servicii, construcţii. Ambele societăţi au avut deschise conturi bancare la B.C.R., sucursala Alba, iar SC E. SRL şi la B.P. SA, sucursala Alba, făptuitorul fiind singura persoană care avea specimen de semnătură.
Din anul 2001 cele două societăţi comerciale, administrate de inculpat, au desfăşurat activităţi comerciale cu produse petroliere şi produse complementare – vopsele, lacuri, adezivi. Aceste societăţi cumpărau de la diferite sucursale ale S.N.P. P. produse petroliere pe care, ulterior, le vindeau altor beneficiari şi pe altă parte furnizau unităţilor S.N.P. P. produse complementare.
În scopul obţinerii unor beneficii, inculpatul, motivează prima instanţă, cumpăra produse petroliere pe care le vindea direct şi la acelaşi preţ propriilor beneficiari, în speţă SC E.E. SRL Alba Iulia care ridica produsele din depozitele P. pe cheltuiala sa, iar plata preţului se făcea prin mijloace bancare sau în numerar cu chitanţă, după cum solicita inculpatul. Beneficiul obţinut de inculpat consta în încasarea rapidă a preţului produselor, în numerar, sumele fiind cheltuite ulterior în interesul societăţilor pe care la administra sau al său personal.
Potrivit clauzelor contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate de inculpat cu sucursala S.N.P. P. SA, produsele urmau să fie livrate numai pe bază de comandă emisă şi semnată de cumpărător depusă la depozitul vânzătorului.
Plata se putea face în avans, considerându-se efectuată la data intrării banilor în contul sucursalei, sau la termen, cumpărătorul având obligaţia să prezinte o scrisoare de garanţie bancară, emisă de una din băncile agreate de vânzător. În ceea ce priveşte instrumente de plată s-au prevăzut ordinul de plată, cecul, cambia şi biletul la ordin, iar termenul de plată s-a stipulat a fi maxim 30 de zile de la data emiterii facturii, cu condiţia respectării modalităţilor de plată arătate anterior.
Tribunalul a mai constatat că în scopul inducerii în eroare a furnizorilor, inculpatul a hotărât să achite preţul produselor petroliere achiziţionate cu file C.E.C., ştiind că la data emiterii acestora nu avea provizia necesară în contul bancar.
Astfel, la data de 14 iunie 2001, după ce i s-a eliberat de către B.P. SA, sucursala Alba un carnet cu file cec, inculpatul a lansat o comandă către SC O. SRL Lancrăm, pentru cumpărarea de către la SC E. SRL a cantităţii de 27 tone motorină cu menţiunea că plata se va face la 2 iulie 2001 cu filă cec. La data de 19 iunie 2001, s-a livrat cantitatea de 19.802 litri cu preţul de 239.601.428 lei pentru care s-a emis factura nr. 3994500.
La primirea produselor, în ziua de 19 iunie 2001, inculpatul a emis fila C.E.C. seria P 30801463103, pentru achitarea preţului, trecând ca dată a emiterii 29 iunie 2001, în înţelegere cu administratorul SC O. SRL, P.I., lăsându-l pe acesta să creadă că plata se va face la acel moment, deşi făptuitorul cunoştea că nu avea disponibil în cont.
În baza aceleiaşi comenzi, la data de 27 iunie 2001, SC O. SRL a livrat către SCO. SRL cantitatea de 19.802 l motorină cu preţul de 241.584.400 lei, pentru care a emis factura nr. 4156048. Inculpatul a completat fila C.E.C. seria P 30801463105, menţionând, de asemenea, o altă dată decât cea a emiterii, respectiv 6 iulie 201, încercând să convingă prin aceasta că la data respectivă se va achita contravaloarea produselor.
Rezultă că din adresa nr. 540/3629/2001 a B.P. SA, sucursala Alba că fila CEC în valoare de 239601428 lei, girată de beneficiarul SC O. SRL, în favoarea SC B.I. SRL, a fost refuzată la data prezentării în bancă, respectiv în 3 iulie 2001, cu justificarea „lipsă parţială de disponibil în cont", achitându-se doar suma de 500.000 lei. Fila C.E.C. în valoare de 241.584.400 lei prezentată de beneficiar în bancă la 6 iulie 2001, a fost, de asemenea, refuzată pentru lipsă de disponibil în cont. Mai rezultă din aceeaşi adresă a băncii că începând cu 3 iulie 2001, data refuzului primei file cec, SC E. SRL se afla în interdicţie bancară.
S-a mai reţinut că în derularea relaţiilor comerciale cu unităţile S.N.P. P., inculpatul a aprovizionat SC E. SRL şi SC C.R.C. SRL, cu produse petroliere, de la Agenţia Arad, acumulând la începutul anului 2003 o datorie de 4.263.118.672 lei pentru prima societate şi de 8.000.344.413 lei pentru cea de a doua. În aceste condiţii, inculpatul, în înţelegere cu directorul agenţiei martorul B.D.G., în luna februarie 2003, a completat filele C.E.C. seria BF nr. 3001463124 şi respectiv seria BF nr. 30000883001, pe ambele trecând o altă dată decât cea emiterii, 17 septembrie 2003. Făptuitorul nu a comunicat martorului că nu are disponibil în conturile deschise la B.P. SA, sucursala Alba şi la B.C.R., sucursala Alba.
În luna martie 2003 Agenţia P. – Arad a fost preluată de sucursala P. Arad, condusă de martorul OGG. şi, refăcându-se contabilitatea, au fost descoperite cele două file C.E.C. Martorul a luat legătura cu inculpatul în vederea recuperării datoriei, iar acesta l-a asigurat că societăţile comerciale administrate de el sunt solvabile, angajându-se să achite contravaloarea produselor livrate.
Constatând că inculpatul nu şi-a onorat obligaţia, directorul sucursalei P. Arad a dat dispoziţia recuperării debitelor prin plata filelor C.E.C., acestea fiind prezentate la B.P. SA Alba şi respectiv B.C.R., sucursala Alba. Fila C.E.C. în valoare de 8.000.344.413 lei a fost acceptată parţial la plată, achitându-se suma de 1.300.000 lei ca urmare a lipsei disponibilului în cont. În ceea ce priveşte fila cec în valoare de 4.263.118.672 lei, plata acesteia a fost refuzată cu motivarea că cecul a fost emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, iar actul aparţine unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie.
Procedând în aceeaşi modalitate, constată prima instanţă, C.P.M.N., a emis la data de 16 aprilie 2003, o comandă către S.N.P. P., sucursala Gorj, pentru, aprovizionarea SC E. SRL cu 27 tone de benzină. În baza acestei comenzi, martorul F.C., directorul comercial, a aprobat livrarea produselor cu plata pe loc, cu filă cec, făcând această menţiune pe actul prezentat de inculpat. Ulterior aprobării, o perioadă din conducerea sucursalei a dat dispoziţie să se livreze produsul iar plata să fie făcută cu filă cec la 30 de zile, menţiune ce s-a efectuat pe formularul comenzii verso. Inculpatul a ridicat benzina şi a completat fila cec seria P nr. 30801463125 în valoare de 776.781.161 lei către SC B.P., sucursala Alba, menţionând data de 16 mai 2003.
La 12 iunie 2003, fiind prezentată la bancă, fila cec a fost refuzată pe motivul lipsei totale a disponibilului în cont, menţionându-se pe actul de refuz faptul că cecul aparţine unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie.
SC B.P., sucursala Alba a comunicat că în perioadele 3 iulie 2001 – 3 iulie 2002, 15 aprilie 2002 – 15 aprilie 2003 şi 14 aprilie 2003 – 14 aprilie 2004, SC E. SRL Alba s-a aflat în interdicţie bancară, trăgătorul fiind înştiinţat prin poştă, cu confirmare de primire, adresa fiind returnată cu motivarea lipsei de la domiciliu.
Instanţa de fond a mai reţinut că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine intenţia inculpatului de a înşela părţile vătămate în momentul încheierii convenţiilor, respectiv a emiterii comenzilor, ridicării produselor şi emiterii filelor cec, prezentându-le ca adevărat faptul că are posibilitatea achitării preţului cu toate că avea cunoştinţă de lipsa proviziilor necesare în conturile deschise la B.P., sucursala Alba şi B.C.R., sucursala Alba.
Împrejurarea că, după refuzul plăţilor, constată tribunalul, inculpatul a încercat efectuarea unor compensări, care nu s-au realizat sau că a adus în garanţie mărfuri pentru a asigura persoanelor păgubite plata preţului nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptelor.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba care a solicitat desfiinţarea în parte a hotărârii, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., majorarea pedepsei faţă de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat şi atitudinea nesinceră a făptuitorului, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., comunicarea sentinţei atacate la registrul comerţului Alba, precum şi inculpatul care a cerut să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sale cu constituie infracţiune.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 228/ A din 9 august 2005, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 şi a dispus comunicarea acesteia la Registrul Comerţului Alba, menţinând restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Instanţa de control judiciar a respins, prin aceeaşi decizie ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de această decizie, inculpatul C.P.M.N. a declarat recurs solicitând, în principal, casarea hotărârilor, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune deoarece nu a avut intenţia să inducă sau să menţină în eroare societăţile comerciale care i-au livrat produse cu prilejul executării contractelor încheiate pentru a obţine un folos material injust şi că a emis file cec cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 59/1934, pentru a garanta plata preţului şi nu i s-a comunicat că societăţile pe care le administra se aflau în interdicţie bancară. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a acesteia, conform art. 81 C. pen., întrucât nu are antecedente penale, este tatăl unui copil minor şi doreşte să acopere prejudiciile cauzate părţilor civile.
Înalta Curte, verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
De asemenea, în mod corect fapta săvârşită de inculpat a fost încadrată în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât acesta acţionat pentru a induce şi menţine în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea şi credibilitatea sa financiară. Profitând de calitatea sa de asociat şi administrator al SC E. SRL şi SC C.R.C. SRL, inculpatul a emis succesiv file cec pe numele acestora deşi ştia că societăţile respective erau în interdicţie bancară şi că nu aveau disponibil în cont pentru acoperirea debitelor.
Inculpatul a susţinut că nu i-au comunicat faptul că societăţile sale comerciale s-au aflat în interdicţie bancară deşi această situaţie i-a fost comunicată prin poştă.
De altfel chiar în situaţia în care făptuitorul nu a luat cunoştinţă de comunicările respective avea obligaţia sa să verifice acest aspect anterior emiterii filelor C.E.C. În realitate inculpatul avea cunoştinţă despre operaţiunile din conturile celor două societăţi comerciale pe care le conducea întrucât era singurul care întocmea actele contabile astfel cum rezultă din conţinutul acestora şi declaraţia martorului C.C.
Inculpatul a fost cercetat în cursul anului 2001 şi reţinut 24h la data de 30 octombrie 2001, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC O. SRL Lancrăm, aflând în mod cert despre instituirea interdicţiei bancare şi despre obligaţia restituirii filelor C.E.C.
Faptul că inculpatul cunoştea normele bancare referitoare la instituirea interdicţiei bancare în cazul incidentelor de plată cu fila cec rezultă, şi din adresele pe care le-a înaintat la data de 14 aprilie 2003 la B.C.R., sucursala Alba prin care solicită neonorarea filelor cec depuse de S.N.P. P., sucursala P. Arad. Aceleaşi documente sunt relevante şi pentru dovedirea împrejurărilor inducerii în eroare a părţii vătămate S.N.P. P. sucursala P. Gorj.
Astfel cum a declarat martorii B.D.G. şi F.C., angajaţi ai unităţilor S.N.P. P., sucursala P. Arad şi Gorj, care au derulat relaţii comerciale cu societăţile administrate de inculpat, acesta nu le-a comunicat lipsa de disponibil în cont, situaţie în care nu i-ar fi livrat produse petroliere.
Astfel fiind, întrucât beneficiarul cecurilor nu au cunoscut lipsa disponibilului la tras, emitentul inculpat răspunde pentru infracţiunea de înşelăciune. Introducerea în circuit a unor asemenea titluri de plată, prin aparenţa de solvabilitate pe care o creează, constituie element de inducere în eroare a celor cu care intră în relaţii patrimoniale, determinând un prejudiciu material.
Intenţia făptuitorului de a prejudicia părţile vătămate rezultă, de asemenea, din faptul că ulterior achiziţionării produselor petroliere, acestea au fost revândute cu acelaşi preţ de achiziţie, iar sumele încasate au fost utilizate în interes personal, nefiind alimentate conturile bancare sau neachitându-se prejudiciile produse acestora.
În aceste condiţii activitatea desfăşurată de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută corect de instanţele anterioare.
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs, astfel că acest motiv de casare este neîntemeiat.
Totodată, Înalta Curte apreciază că şi sub aspectul individualizării pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului s-a făcut o justă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
O reducere şi mai mare substanţială, a pedepsei sub minimul prevăzut de lege, astfel cum a solicitat inculpatul în recurs, nu se justifică faţă de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, valoare ridicată a prejudiciului şi atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal.
De asemenea, nu poate fi dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei deoarece infracţiunea comisă de inculpat este exceptată conform art. 81 alin. (3) C. pen.
Deoarece criticile formulate în recurs sunt nefondate, iar examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24h din data de 30 octombrie 2001 şi timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la 9 ianuarie 2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.M.N. împotriva deciziei penale nr. 228/ A din 9 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24 h din data de 30 octombrie 2001 şi timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la 9 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 548/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 566/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
